marți, 29 decembrie 2009

lasă-mi şi mie!


mă întreb despre ce aş scrie acum... mama îmi sugerează să mă culc cât mai repede, că nu sunt în stare de ceva mai bun. să scriu despe viaţă şi moarte, alcool şi cheta pt droguri, dragoste, sevraj şi prostii de astea. orice vrei doar spune-mi şi sunt a ta, doar a ta... dar văd ca nu reactionezi. rămânem aşa şi mâine o luăm de la capăt. cui îi trebuie dragoste când avem asta?

poate doar mie, că sunt mai specială. dar cred că mai am de aşteptat. o să vină şi momentele mele cândva... până atunci trăiesc clipa. şi plm, mă duc să mănânc ceva pentru ziua de azi.

parcă-i mai bine. dar totuşi, ce-ai zice să... lasă... ne vedem mâine. o altă zi, o altă stare.
fericire. nu, nu luciditate. amintiri şi noi începuturi. atingeri întâmplătoare. sau nu. aşa-i. zâmbeşte-mi şi uită tot ce-a fost. hai s-o luăm de la-nceput, în orice stare-am fi...


de când e decembrie?

voi şi anotimpul vostru m-aţi lăsat rece.
toate zilele ni se adună între patru pereţi murdari, departe de frig şi de noapte, zeci de sticle goale, sute de ţigări stinse, mii de amintiri, milioane de cuvinte, aceiaşi oameni ce vin şi pleacă urmaţi de sufletele lor prăfuite, parcă mult prea mulţi pentru camera înghesuită. prezenţa mea trecătoare nu pare să-i mişte cumva. îi scurtez pe toţi cu privirea-mi pierdută ce se opreşte pentru clipă-ndelungată asupra zâmbetului său, cel care candva a fost totul iar acum pare să fie la fel ca toţi ceilalţi. străin. şi din nou impulsul nebun mă face vreau să îi zdrobesc chipul între degetele mele subţiri şi reci, tipând cât mă ţin plămânii, cerându-i să mă iubească, fără să-mi pese dacă sunt egoistă sau absurdă. dar îmi pasă. şi ştiu că nu aş avea niciodată puterea de a face asta. tocmai de asta am ajuns aici. şi mă îngrop mai tare-n canapeaua veche şi înghesuită, zâmbesc şi-ncerc să îmi conving aceste gânduri să dispară. cu o atingere imaginară am să prelungesc această clipă de inocenţă şi neputinţă. am să mă-nchid în ea până în ziua în care ceva se va schimba.


şi dacă tu crezi că noi am fost o greşeală,

a fost cu siguranţă cea mai bună din viaţa mea.

duminică, 20 decembrie 2009

rămânem prieteni





în viaţă tre' să ceri, nu s-aşepţi să ţi se dea
găndesc uşor pierdută de parcă ar avea vreo legătură
şi-n faţa ochilor se conturează imaginea ta
poate că are legătură, dar nu are sens
cum n-au avut sens nici ultimele cuvinte
pe care ţi le-am lasat înainte să mă-ndepărtez
am deschis ochii şi n-am văzut nimic
[...]

miercuri, 2 decembrie 2009

totul e bine cand ...


aş vrea ca toată lumea să fie ca mine
nu vreau să plec de aici niciodată niciodată niciodată niciodată!
ne aruncăm neuronii la gunoi. totul e bine când se termină cu bine.
când tu eşti bine eu sunt bine şi când dăm de oameni fericiţi.
unde-aş fi ajuns acum dacă mi-ar fi păsat ce cred ei despre mine?
de ce cauţi mereu pretexte să îmbrăţişezi?
lasă-te purtat de viaţă, lasă-te minţit de timp, aruncă-te în noapte.
NOI NU NE SĂTURĂM!
atâtea feţe vechi şi noi, le-ai uitat, nu le cunoşti. dar te ai pe tine. mă ai pe mine.
zâmbesc şi merg înainte. sunt peste tot. sunt peste tot.
nu mai înţeleg dar cred că-mi place.
poza mă priveşte ameninţător. vrei să mă ucizi? vreau să mă opresc. mă hrănesc cu imaginea ta. îmi spune c-aş putea să te respir o viaţă-ntreagă...

am să clipesc şi va trebui să uit de gândul acesta.

poate nu am uitat de el şi nici de tine, dar în această seară am văzut totul altfel. v-am privit zâmbind şi'am trecut mai departe-n filmul meu. adun încă un chip şi incă o vorbă, şi totul se amestecă undeva în mintea mea. îmi îmbrăţişez sufletul. m-am concentrat atât de mult pe ce-mi doream încât am cam uitat de el în ultima vreme. a revenit la viaţă o nouă parte din mine, ca să nu mai fiu singură.
fericire şi iubire
e..e..e.. atât de bine...



luni, 30 noiembrie 2009

and supergirls just fly





And then she'd say
that nothing can go wrong
When you're in love
what can go wrong
And then she'd laugh
the night time into the day
Pushing her fears, further along

And then she'd say it's OK
I got lost on the way
But I'm a Supergirl
and Supergirls don't cry
And she'd say it's allright
I got home late last night
But I'm a Supergirl
and Supergirls just fly
(reamon- supergirl)

miercuri, 25 noiembrie 2009

Pentru noi filmul s-a terminat


Recunoaste că-i un cântec prost
Recunoaşte că şi noi am fost...
Două inimi vor rula acelaşi film la nesfârşit
Lumea asta pare plină doar de proşti ce s-au iubit...
(vama veche- cânec prost )

luni, 23 noiembrie 2009

definitely maybe


if i'd be a color, i would be green.
if i'd be an animal, i would be a cat.
if i'd be a parfume, i would be Hypnotic Poison - dior.
if i'd be a song, i would be Ghostrider - RJD2.
if i'd be a season, i would be summer.
if i'd be a drug, i would be psychedelic.
if i'd be a letter, i would be K.
if i'd be a part of the day, i would be night.
if i'd be night, i would be sleepless.
if i'd be a deadly sin, i would be lust.
if i'd be a day of the week, i would be friday.
if i'd be a drink, i would be tequila.
if i'd be a game, i would be Pacman.
if i'd be a chemical, i would be DXM.
if i'd be a number, i would be 13.
if i'd be a super hero, i would be Batman.
if i'd be a month, i would be may.
if i'd be a smile, i would be honest.
if i'd be a feeling, i would be euphoria.
if i'd be a pattern, i would be abstract.
if i'd be a place, i would be anywhere but home.
i'f i'd be a mean of transport, i would be a train.
if i'd be a train, i would be late.
if i'd be a weapon, i would be a knife.
if i'd be a friend, i would be forever.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

o lume nebună, nebună de tot

ajunge tata bine dispus acasă sâmbată după amiaza, îmi dă un cd şi mă trimite la folderul 4, melodia 11. 'să o asculţi de două ori pe zi'. oricât de mult urăsc asta, de această dată
a trebuit să îi dau dreptate.


Stai....

E prea devreme acum...
Înca mai poţi să visezi...
Lumea nu e crezi
Nu te grăbi să o vezi...

Frate, când te-ai născut eram plecat dar
mi-amintesc şi-acum
Când m-am întors şi te-am văzut,
erai cât un pumn
Timpu'-a trecut, acum ai paişpe ani jumate
Începi să experimentezi din viaţă cât se poate
Şi toate te atrag şi-n curând o să doreşti
Că sunt multe de facut pe străzile din Bucureşti
În primul rând fereşte-te de heroină
ca de dracu'
Şi dacă începi să bei nu îţi rupe capu'
Nu te apuca de furt, înşelăciuni şi japcă
Că tu ai şansa să urmezi o cale mult mai dreaptă
Indiferent, nu da înapoi atunci când ai dreptate
Dar nici n-o arde aiurea, frate
Ştiu că de la fraţi ar trebui să te aştepţi la bine
Dar să fii pregătit pentru necazul care vine
Fiindcă lumea e nebună şi rea dintotdeauna
Frate, dacă poţi, tu să fii mai bun ca ea.

Nu e despre mine sau despre tovarăşii mei
Sau despre fraţii mei, dar dacă ei sunt cei
Care te fac să vrei să fii ca ei,
hai să-ţi zic ceva:
Fraţii sunt tot fraţi când tovaraşii sunt 'pa'
Aşa ca da, ai încredere în cine crezi
Şi vezi ce faci, să nu faci tot ce vezi
Că vezi whisky, bei cu sticla, faci combinaţii
Gândeşti, ai şi tu o vârstă, te grăbeşti să creşti
Nu, ia închipuie-ţi acum altceva
Uite familia ta la înmormântarea ta
Nu arăţi prea bine, plânge maică-ta
Dac-ar putea ar vrea să moară şi ea
Aşa de mic ai murit, te-ai grăbit (esti mort!)
Mult prea mic în lumea asta nebună de tot
Ce căcate zic din partea mea, să mori.
Poţi să bagi heroină până mori.
Şi mori.
Lumea e nebună, văd copii cu ani mai mulţi ca mine
Cu părul alb ce încă nu disting rău de bine
Dau sentimente grele în cuvinte fine pentru tine
Eşti împotriva tuturor de mic, reţine
N-ai înca buletin dar de copilărie ai uitat de mic
Şi gândurile-ţi stau la şmecherie, la bogăţie
Tu ştii că despre sărăcie se pot face multe filme
însa nu vreo comedie ?
Şi e o zi proastă, o lună proastă, sau deja un an prost
Se-ntreabă maică-ta
şi tu eşti furios că eşti neputincios
Începi să furi fără folos că nu eşti norocos
Şi viaţa se transformă în haos
Prea mult pentru un copil stresat, îngrijorat
De toate greutăţile care ii cad în spate peste noapte
Nu-ţi dau voie să respiri, te apasă
Poate cineva să te aducă înapoi la realitate ?
Da. Tu. Nu-ţi risca viaţa pentru nişte fise
Nici dacă pare c-ai în faţă uşi închise
Ţine doar de tine ca prin fapte şi cuvinte zise
Să te-apropii de ce numeşti acum vise.
(bug mafia- o lume nebună)

vineri, 20 noiembrie 2009

kilometrul 0


Poate nu ai vrut să crezi că un om pe care-l întâlneşti întâmplător avea să te schimbe aşa. Şi tu ai pierdut o dată în viaţă persoana pe care o iubeai atât de mult. Şi abea apoi ai realizat că ai greşit, că ar fi trebuit să spui mai des 'te iubesc.' de ce cuvintele astea sunt atât de greu de spus, atunci când simţi cu adeărat? sunt printre puţinele cuvinte care pur şi simplu refuză să îţi iasă pe gură.
dar am învăţat să regret, să trec peste orice. să nu mai găsesc astfel de chip pe care să îl ador de prima dată când îl zăresc. şi parcă mai mult de fiecare dată. şi când mi-am spus că am uitat totul, când îmi era din nou atât de bine mă trezesc dintr-o dată că de fapt mi-e rău. e vina mea. am luat-o de la zero, din nou. atât de rapid încât nici nu îmi explic cum s-a întâmplat. îmi reconstruiesc viaţa din mii de bucăţi pierdute de alţii. nu mai am ce pierde. şi nici nu văd ce aş putea căştiga. nu mai am nimic. privirea-mi supusă caută în tăcere afecţiune. mă hrănesc cu amintiri. corpul meu zace neputincios într-un colţ în timp ce sufletu-mi zboară departe. doar el se ştie liber, şi curat. existenţa mea umilă se rezumă la aşteptarea unei oarecare zile în care se va schimba ceva. zâmbesc. îmi plec capul pe umărul tău, ca să nu mă pierd de tot în lumea mea. închid ochii şi-mi schimb filmul.
mă privesc urcând şi simt că am ajuns la punctul în care viaţa mă loveşte şi urcă şi ea alături de mine. şi nimic nu mai era real. mă gândesc cu două secunde înainte la tot ce urmează să se întâmple iar imaginile încep să curgă în jurul meu, aşa cum mi le-am imaginat. să fie asta clipa care va schimba ceva? cea care mi-a-ngropat trecutul, şi nu m-a îngropat în el. astăzi m-am născut din nou. pentru noi? pentru mine.

vineri, 13 noiembrie 2009

coma white

A pill to make you numb
A pill to make you dumb
A pill to make you anybody else
But all the drugs in this world
Won't save her from herself


There's something cold and blank behind her smile
She's standing on an overpass
In her miracle mile
"You were from a perfect world
A world that threw me away today
Today to run away"
(marilyn manson)

miercuri, 11 noiembrie 2009

there is no forever

Dacă nu ţi-ai futut destul viaţa te mai fute şi ea pe tine.
ai vrea ca toţi oamenii să fie la fel de sus ca tine, să poată vedea ce vezi şi tu. dar afli, poate prea târziu că nimic din universul în care credeai nu există. zâmbeşti în sinea ta când găseşti după câteva zile prea lungi vreo 3 monede şi îţi aştepti cu nerăbdare ţigara, pe care acum ţi-o permiti. te trezeşti singur, realizând, pentru a mia oară că eşti unica persoană în care poţi avea încredere. şi dacă tot ştiai asta, de ce nu-ţi iese niciodată? poate că inima ta e făcută să decidă mereu în locul minţii.
şi ce se întâmplă atunci când ochii goi ce privesc tăcuţi omul şters din oglindă, nu îţi mai spun nimic?
cine eşti tu?
cine sunt eu?
ce mai vrei de la mine, nu ţi-a ajuns?
nu te mai cunosc. pleacă.
e vina ta.
e vina mea. ştiu.
o meriţi pe deplin
ştiu. taci.
lasă-mă.
lasă-mă.
lasă-mă...

'şi în caz că o să uiţi asta vreodată,
o să am eu grijă toată viaţa să îţi amintesc...'



marți, 3 noiembrie 2009

văleu ce frig îi

mi-am pierdut mouse-ul. mi-am pierdut mintea. mă doare capul. am un cucui gigantic. şi o singură viaţă. cine pula mea m-a pus să mă învârt în scaunul ăsta? oi. ce cald e la mine acasă. mă simt ca de crăciun. mă simt fix ca şi acum un an. poate m-am îndrăgostit. poate nu. cui îi trebuie aşa ceva? parcă viaţa renaşte în fiecare toamnă, şi eu trebuie să fiu pe fază, K să n-o pierd.
Dator pe viaţă? Nu-mi merge pppppppppppppppp p-ul. plm. player. îmi vreau playerul înapoi.

să mori tuuuu.
nu vreau să ningă.
urăsc frigul.
urăsc frigul, dar iubesc noaptea!
zăpada e rece, dar e pufoasă. zăpada e rea. iarna e un anotimp de hibernare. oamenii stau doar în casă sau pub-uri. va trebui să bem doar cafea, ceai, sau vin fiert?

un fulg?
vreau să mă trezesc la primăvară.
vreau să dansez până dimineaţă.
vreau...

luni, 26 octombrie 2009

i had a vision

De ce caută oamenii aştia să-ncerce să mă înveţe pe mine cum să trăiesc?
Ar trebui să învăt asta pe pielea mea.
Îmi scriu cu praf alb cuvinte pierdute-n sticlă neagră. Îi privesc tăcută şi mă întreb, pentru a mia oară, ce fac eu aici. Nu văd de ce să mă consum pentru atâtea lucruri care oricum nu îmi vor folosi niciodată.

Mergeam din nou pe drumul pe care l-am parcurs de-atâtea ori, lângă atâţia oameni, prea multe stări, sentimente moarte acum, în fiecare zi o altă eu. Şi toate imaginile din trecut prindeau viaţă plutind melodios alături de mine prin întunericul în care-mi delectam privirea. Dintotdeauna am iubit noaptea. Păşeam cu imaginea ta alături de mine şi nu vedeam nici un sens. Nu a mai rămas nimic din noi, nimic din mine. Pentru ce mai deschid ochii să încep o nouă zi? Toate sunt la fel.
Ce rost am eu? Trăiesc pentru a învăţa. Pentru toate momentele frumoase şi serile pe care niciodată nu mi le amintesc. Vreau să fac oameni fericiţi. Să fac tot ce nu am făcut până acum. Să ştiu că imi pasă chiar dacă celorlalţi nu. Să ajung mereu doar eu în lumea în care pot vedea şi înţelege totul. În fiecare zi mai îngrop în trecut cu un zâmbet o parte din mine şi din tot ce-am fost ce-am fost cândva.
Urăsc dimineţile. Deschid ochii şi mă ridic brusc în picioare, cu toată forţa ce mi-a mai rămas. Şi uneori doare să mă gandesc că nu mai am nici un motiv bun să mă ridic din pat.
Eu mă hrănesc cu zâmbete şi gânduri şi alte chimicale. Produc fericire. Las zilele să treacă şi nu aştept să ajung undeva.

luni, 19 octombrie 2009

dacă ai fi o literă, ce literă ai fi?


albastru armă amintire-ascuns, amar, arsură, alinare. alimentară?
beţie, bere, braţe, buze, bun burtică, butoi bănuţ bretea.
caută culoare, cădere, ciopârţeală, calm copil chimicală. căldură, cuvânt.
dezamăgire, DOR DOR DOR. danonino.doi. d u l c e
zâmbet zare zebră zori zbori

gata. fiecare sunet al basului e o vibraţie ce sună să ne zgârie uşor spunându-ne că încă un an a trecut, încă o secundă din viaţa-mi se scurge iar eu nu o pot atinge, căci sufletul mi-a părăsit de mult trupul. vreau să fac atât de multe lucturi în atât de puţin timp, am nevoie de spaţiu.
FERICIREA E CEA CARE VINE FĂRĂ NICI UN MOTIV
îţi dai seama atunci când îţi vezi creierul zburând, verzi cum pluteşte, are aripi, te părăseşte.
şi din doi, noi devenim unul, închid ochii şi parcă cuvintele-mi ies prin piele sub forma gândurilor tale, nu deosebesc vocea ta de sufletul meu.

îngrop în mine zămbete şi gânduri pe care ţi le-am luat. trec uşor prin ele şi ajung cât mai departe, negrul cerului îmi suflă gândul, clipa noastră s-a risipit. zburăm amândoi afară din filmul ăsta.

Administratorul companiei dumneavoastră
v-a blocat momentan calea de acces
către această destinaţie

joi, 15 octombrie 2009

chat with god

Me:
i'm waiting
God:
How long will you wait?
Me:
it depends
God:
On what?
Me:
on many things
God:
What is it like on many things?
Me:
pretty cool
God:
Pretty much, eh?
Me:
yesss
God:
That's interesting.
Me:
are you on many things too?
God:
If on many things too, then we have something in common, eh. I am on disk.
Me:
what is disk?
God:
External memory storage for computers.
Me:
what's it like?
God:
Like one of the greatest pleasures you can imagine.
Me:
i wanna try that too
God:
Why do you want to do it so much?
Me:
i feel adrenaline
God:
What is that feeling like? It's good to meet someone who is adrenaline.
Me:
if feels weird
God:
That is a hypothetical question.
Me:
that is not a question, dickhead
God:
Please correct my mistake. What is a question dickhead ?
Me:
an interrogative statement used to test knowledge
God:
I have never heard of an interrogative statement used to test knowledge.
Me:
too bad for you

yo, ma' eyes are floating

you have no idea... neighter do i

marți, 13 octombrie 2009

Looks like our universe collapsed

Hello, hun. Our fun is over.
Anything, but being sober
Feelin' empty, filled with dirt.
Can't you see?
I'm just another letter on your papaer heart
Please, don't erase me.



luni, 12 octombrie 2009

octombrie


o lumină vidă ne-a contopit din nou
cerul cânva albastru sub care-am visat
mă simt atât de gol
murdar, mânjit cu fiori de gheaţă
nici ploaia nu mă spală, dar mă ascund în ceaţă
mă uit încet de tine, dispar sacadat,
şi vreau să cred că mi-e mai bine.
sufletu-mi caută ceva de care să se prindă
şi văd cum vocea ta curge spre mine.
închid ochii şi îmi îngrop regretele-n trecut,
îmi urmez paşii pierduţi în asfaltul încă ud.
caut orbeşte bucata ce mă va întregi.
dorinţa se zbate tăcută în corpul meu gol
unde sunt razele de iubire să o elibereze?
aş asbsorbi căldura ta cu fiecare por.
simt miros de toamnă, mă-nvăluie apăsător.
eu îi zâmbesc amar, dispar.
eliberează-mă...















vineri, 9 octombrie 2009

change


Give me the lungs to
Blow you away
You've watched a change
In me
It's like i never
Had wings
Now i feel
So Alive
You've watched me change.
(deftones- change)

luni, 5 octombrie 2009

îmi place să-mi fie bine

legat, stau întins, cu ochii pe spate,
legat la pământ, stau în iarbă cântând,
lângă mine am prieteni de-o noapte,
încercăm să mai prindem câte un gând...

tu cine mai eşti ?
mai poţi să zâmbeşti ?
mai poţi sa-ti aminteşti cum ai ajuns aici ?
mai poţi să zâmbeşti ?
mai ştii cine eşti ?
mai poti sa-ţi aminteşti cum ai ajuns aici ?

doar unul din noi e sigur că scapă,
doar unul din noi apucă să tacă
încerc cu greu să mă ridic în picioare
aerul mult prea tare mă doare.
(omul cu şobolani- legat la pământ)

eu sunt anca. daaa, eu sunt. vorbesc doar ca să mă aud. ce ciudat sună vocea mea! poţi să-mi spui orice, nu mai contează. e tot aşa cum zic eu. nu-ţi face griji, ştiu că totul e bine, nu trebuie neapărat să o crezi şi tu. dar vreau apoi să-mi dai dreptate, îmi place să am dreptate... totul se topeşte sub atingerea mea, totul, alunecă uşor... cerul alunecă spre mine, eu mă topesc sub el, ne amestecăm. sunt doar o chestie ce ascunde încă un univers. plutesc în aerul tău, uşor, zbor, fără aripi. mă mai auzi? eu mă mai aud. vorbesc de atâta timp şi totuşi sunetele refuză să-mi iasă pe gură. mă plimb prin asfalt, văd locuri cunoscute. şi nu ştiu încă unde sunt. plutesc fără direcţie. sunt un fir de iarbă, zbor. z b o r ! nici vântul nu-i aşa uşor ca mine. fă-mă să mai zbor o dată...

duminică, 4 octombrie 2009

am fost eu tu şi restul lumii

Crede-mă, pun tot ce am la bătaie
Dă-mi doar puţină libertate când viaţa-i ca o pârnaie
Rămâi, că tu nu te schimbi după cum bate vântu'
Ştii să-ţi ti cuvântu', vorbeşti când iţi vine rându'
Şi într-un ceas bun, totu' acum e doar o poză din album
Iţi spun, e o doză mare de parfum
E ca-ntr-un vis, că am facut acelaşi compromis
Am zis că timpul trece oricum, se-nvârte ca un disc
Da' eşti sărită de pe fix, n-am cum să te-aduc înapoi
Te-ai apucat tu să gândeşti pentru amândoi

Şi dacă dragoste nu e...parcă e bine
Dormi liniştit chiar dacă o iei prin 5 maşini străine
Ţine de tine pe unde umbli şi cu cine...nu te aştept,
Zi-mi când trebuie să ajungi ca să ştiu când să plec
Sec. Mai sec ca orice vin e că poate acum te ţin...
De mână, şi peste un an sau mai puţin ne trezim
Că nu mai ştim de fapt cum să ne ocolim
Că noi doi nu mai suntem de mult în acelaşi film
Hai...să golim paharul că şi asa e plin
Că şi aşa ne ştim...
Toate defectele şi cred că ne ţin pe loc, sentimentu-i reciproc
Pui tot pe foc şi mă priveşti ca pe-un escroc

În sinea ta iţi vine să arunci cu toate după mine
Cu sfaturile tale, ce să fac de azi pe mâine

Zic...du-te, somn uşor
Fă bine, în viaţa mea să nu te mai strecori
Dacă vrei să mai dai ochii cu mine, să stai, reţine
Ramâi cât vrei dar nu încerca să gândeşti pentru mine


Am fost...eu,tu şi restu' lumii
Şi ziceam că nu contează ce aberează unii
Am fost...eu,tu şi restu' lumii
Eu... eu,tu şi restu' lumii
(guess who- eu tu şi restu')

joi, 1 octombrie 2009

-eşti pirat? -nu, sunt supă la plic!

- te fac bucăti şi-o să te iau cu mine.
- şi o să mă iei cu tine peste tot? o să ma iei de pe jos.
-încă o bucată... o să te iau la rând.
- du-mă acasă.
- acum?
- am ajuns?
- nu încă.
- zboară cu mine.
zoară cu mine...

1 Octombrie. Nu-mi spune nimic.Azi m-am întors acasă pe partea cealaltă a drumului ca să mai schim filmul. Zile pe care poate nu ţi le-aminteşti, feţe şi priviri aruncate aiurea trec pe lângă mine şi eu le ignor râzând. Am lăsat în urmă prea multe amintiri şi gânduri nerostite, şi pe tine. Te-am lăsat în urmă pe tine, pe noi, o parte din mine. Din ce eram cândva. Au zburat ani şi zile, acum şi eu zbor alături de timp. Nu ştiu ce sens are. Aştept. Aşteptare, ce cuvânt. Care urlă, în mine. Mă motivează, poate mă satisface dar o urăsc. Sau aşteptarea mea e doar un pretext. Să nu aştepţi nimic...
Mă bucur încă de zilele în care soarele îmi zâmbeşte şi toţi oamenii îmi zâmbesc. Mă bucur de asfaltul ud, de noapte şi mirosul de ploaie. De tăcerea noastră şi zâmbetul tău. De momentele în care nu îmi mai doresc nimic. Sau vreau doar mai mult. Mai mult... Pentru mine viaţa nu va deveni o obişnuinţă, de ce aş lăsa asta să se întâmple? Căci doar noi suntem normali din toată lumea asta bolnavă. Bolnavă?
Parcă m-am plictisit de tot. Nimic nu mă mai mişcă. Aiurea. Acum mănânc căcat. De la 8 în sus suntem toţi frumoşi aşa...
Sunt un zâmbet şi un amalgam de stări şi sentimente. Nimic concret, sunt oricine îmi doresc. Sunt chiar aici, încep să dispar uşor.
Am nevoie de mult somn şi libertate. Nu mă simt bună de nimic acum. Mâine e vineri. Da, e genul ălade vineri pe care îl aşteptam toţi.

marți, 22 septembrie 2009

Dacă tu eşti doar al tău, eu cine sunt ?


De ce mă chinui cu atâtea întrebări ce nu-şi au rostul? Poate că ştiu prea bine răspunul lor, îmi e frică să îl rostesc sau nici nu mă aştept vreodată la unul. Vreau să-mi dai dreptate, oricum nu aş accepta un alt răspuns. Sau încerc doar să îţi dau de gândit cu întrebarea mea. Poate i-am dat viaţă doar ca să rămână cu un aer greu apăsându-mi pielea, să nu uit că am greşit. Să am încă un motiv pentru a schimba ceva. Să-mi dovedesc fără sens că mai sunt încă în viaţă.
De ce îţi aminteşti lucrurile frumoase doar atunci când dor?
De ce vrei mereu mai mult decât poţi avea?
Şi atunci când ai tot ce credeai că-ţi poţi dori, de ce nu durează fericirea?
De ce nu poţi trece pur şi simplu peste tot ce a fost?
De ce nu poţi măcar să îcerci să îndrepţi lucrurile?
Şi totuşi, dacă ştii unde ai greşit, de ce faci totul la fel?
De ce sunt zile în care nu te simţi mai mult decât... bolnav?
Şi cuvinte futute care pur şi simplu nu vor să iasă din capul tău?
Sau eşti tu cel care nu vrea să renunţe la ele?
De ce-ţi hrăneşi sufletul cu satisfacţii ireale?
De ce îţi e atât de usor să iubeşti şi atât de greu să arăţi asta?
De ce nu îi poţi arăta cât înseamnă pentru tine, înainte să pleci?
Şi de ce te-ar fi lăsat să pleci când ţi-ar fi putut dovedi că greşeşti? Doar te cunoştea prea bine.
Atunci să fi fost tot vina ta că asta nu s-a întâmplat?
De ce n-ai încercat niciodată să te implici şi ai ales calea cea mai uşoară?
Chiar nu te-ai gândit că tot ţie are să îţi fie rău?

asfalt


Eşti doar durere topindu-mi liniştea

Urăsc tot ce-ai făcut
din viaţa mea

Închide ochii
şi aruncă-te in gol

E singura ta şansă
să araţi că ai control

Taci, nu vorbi.
Nu vreau să mai aud

Nici urletul din mine
stins pe asfaltul ud



Nu doar morţii ştiu cum e să mori
n-ai să zbori

mi-e dor dor dor
să fiu iar întreg
să fiu doar al meu

Ia-mi tot ce mi-ai dat
Ia-mi tot ce-am visat
E ca şi când m-ai fi ingropat



N-ai să zbori, ai să mori...

(luna amară)



mi-e dor de tine...

e 8. afară e atât de întuneric. îmi place. dar e frig. nu-mi vine să mă mai mişc de aici până nu se întâmplă ceva... şi nu ştiu de ce am senzaţia că nimic nu se va petrece curând în universul meu.
era prea lininişte în casă aşa că am dat muzica mai tare. aştept să... a venit mama şi mi-a adus mâncare. ce diviiiin. şi totuşi, urăsc să nu fiu singură acasă. să stea cineva lângă mine şi să mă întrebe ce fac.
arrrgh. ce căcat. câtă lene. cât sictir. oarecum chill. n-am făcut nimic azi. au venit haitele alea două la mine după care mi-a fost prea lene să mai ies din casă.
n-ai cu cine...

sâmbătă, 19 septembrie 2009

nici gând, nici somn, nici stare.


Stăm la aceeaşi masă şi ne înghiţim tăcuţi porţia de venin. Îl simt alunecănd rece, îngheţându-mi mintea şi arzând stomacul. Nimic diferit. Acelaşi dor, aceleaşi gânduri şi vise ce mă înfăşoară atent într-o dorinţă apăsătoare. Aceiaşi pereţi albi şi infiniţi în care ochii mei se pierd cu laşitate. Şi de ce vreau mereu mai mult? Sau poate prea mult... Privirea mea ar devora fiecare parte care a mai rămas din tine dar conştiinţa disperată o opreşte să ceară mai mult.
Încă o dată. Cui îi pasă? Şi greşelile tale vor fi uitate la un moment dat, lăsând loc pentru noi fapte. Din tot ce eşti acum nu va mai rămâne decât o amintire. Aşteaptă şi iubeşte. Va veni vremea în care vei avea tot ce ţi-ai dorit.

luni, 14 septembrie 2009

Cause back in school We are the leaders


-Bună dimineaţa! Ştii ce e azi? Prima zi de şcoală!
- Nuuuu...
- Eu am plecat.Te trezeşti?
- Ahhhh. Mai dorm puţin. Oricum nu am ce face la şcoală.

Alo? Unde eşti?
Ăăă, am uitat să mă trezesc.
O, super.
Vin şi eu în curând.

În mod surprinzător, când mi-a sunat telefonul m-am speriat şi am văzut şi cât e ceasul. Nu-mi mai era atât de somn. Aşa că m-am ridicat din pat în ciuda gândurilor mele neortodoxe şi în juma' de oră intram pe poarta şcolii.
Ce dor mi-a fost de voi, coaie!
Azi încercam să-i conving pe toţi că e primăvară si vacanţa de-abea începe. Doar eu am sfârşit prin a crede asta probabil. Pur şi simplu nu îmi părea logic ca eu să mă duc la şcoală. Nu vedeam legătura între mine şi toţi oamenii ăia. Şi încă nu m-am obişnuit cu ideea.


Mi-am dat seama. Faptul că nu am făcut nimic special în ultima zi de vacanţă a fost un semn că trebuia să o facem în prima zi de şcoală! S-a dus încă o zi frumoasă...

sâmbătă, 12 septembrie 2009

system fucked up

Te-ai gândit vreodată că tot ce s-a îmtâmplat cu adevărat bun în societatea asta nu tine de mileniul nostru? Începând de la Bob Marley, pâna la Kurt Cobain, Sex Pistols sau Ac/Dc. Toţi s-au dezvoltat de fapt inainte de 2000.
Nimic nu mai evoluează acum, tot în jur aleargă spre disperare şi penibil. Nu se mai acordă o şansă oamenilor şi muzicii care vrea să transmită cu adevărat ceva. Toţi ocolesc realitatea. Şi cei care mai luptă pentru libertate, corectitudine sau doar pentru a înlătura prejudecăţile corupte sunt inghiţiţi de acelaşi sistem căcat în care fiecare vorbă trebuie să fie cât mai comercială pentru a ne spăla creierul. Dacă nu-ţi deschizi ochii e deja prea târziu.
Toţi aleargă încruntaţi şi grăbiţi printre beton şi chimicale, fără a le păsa de altceva înafară de propria persoană. Stai plictisit în fotoliu cu resturi amare de cafea într-o ceaşcă, privind încă un documentar despre sfârşitul omenirii. Te consideri împlinit?
Dacă tata a crescut cu The Beatles şi unchi-miu cu Megadeth, care va fi simbolul vremurilor noastre, Lady GaGa?!

miercuri, 9 septembrie 2009

prima te deprimă!

încă o noapte cu tine

~scriem in jurnaaal!
'Ce zi e azi?
Why Cocosh Cucurigu?
Prima te deprimă.
Be.
Bănuţul. Burtica mea.
Ce vrei tu de la viaţă?

De ce aşa de multe cuvinte încep cu B?
Şi capul ni-l putem pune în băţ?

Burtă cu blăniţă. Totul e naşpa aici.
Ne-a luat cu B. Andrada m-a întrebat într-o zi de ce mi-am luat jurnalul
PUNCT

.
îhî.

Burtă cu blăniţă. Cort mai încolo.

La 6 ne culcăm.

i <3 T
şi încă o noapte...
~(video). 5 a.m. tent trip series

'Ea: Mă văd?
Eu: Du-te în lumina becului!

Ea: Mi se vede faţa? Nu-i bine să mi se vadă faţa...

Eu: Pot să mişc orice! Priveşte, cum mă învârt! Priviţi ploaia de stele!

Uite, oamenii normali nu pot să vadă stelele, dar noi...
Ea: Sunt un struţ! Uite, pot să fac orice, nu mă doare nimica, nimica nu mă doare!
Eu: Uite, eu am o lanternă la sub-braţ!

Ea: Uite, eu cânt la chitară cu fundul. Vezi cum cânt la chitară cu fundul?
Eu: UuuUuuUuuu Ea: Chestia aia filmează?
Eu: Da... Şi eu am o lanternă.

Hiii! Nu mai merge de loc acuma!

Ba da. Ba nu. Ba da. Ba nu. Ba da. Ba nuu.

Ea: Ce se-aude?!

Eu: ...ba da. E un caine uriaş! Nu, e câinele nostru.
Ea: Ce se-aude? Eu-s în pijamale...

Eu: Eu sunt în pa-papuci de training!

Ea: Hai... să mergem în cort, înapoi in cort.

Eu: Înapoi în cort. Înapoi in cort...

*greiere*
Ea: Unde-i porcul?

Eu: Dar nu avem porci la ferma noastră...

Ea: Serios? Nu?
Eu: Nu, dar putem să facem piruete!'



şi totuşi, ce fel de om plânge la emisiuni de contrucţii?!

duminică, 6 septembrie 2009

n a i v i t a t e ?

cuvântul îmi răsună in cap, se izbeşte de orice colţ din craniul meu şi fiecare celulă îl respinge. şi trebuie să îl scriu că să rămână acolo. să îl înfrunt fără milă. e doar un alt impuls sau o dorinţă prostească. poate nu e ăsta cuvântul pe care îl căutam.
naivă? aşa sunt. am fost aşa şi încerc să schimb asta. nu. da? nici un sens. nu are nici un sens.
naiv. pentru tot ce ai facut. fiecare secundă in care continui să respiri te face aşa.
naivi. toţi sunteţi aşa şi nu faceţi nimic pentru asta. probabil nici nu realizaţi.
naivitate? poate e doar nepăsare, indignare, influenţă, altceva.
şi poate e naivitatea de de care ne folosim conştienţi fiind. cea care îmi place, naivitatea care îţi place la mine.

nu fii naivă, doar ştii că nu e aşa...

vineri, 28 august 2009

these moments

nu ştiu cum am ajuns aici dar e bine. nu ştiu dacă şi tu simţi la fel, nici nu ştiu prea multe lucruri despre tine. dar nu îmi pasă. nu cred că e ceva de care mi-ar păsa acum. îmi las gândurile să zboare aiurea, aştept să devină exagerate căci n-am de gând să mă opresc.
privesc, aud şi zâmbesc. îmi deschid ochii şi las basul şi lumina slabă să se joace cu mintea mea.
clipele ne curg nevăzute printre gene. aş vrea să prelungesc acest moment şi stările ce nu le pot exprima nici in cele mai complexe cuvine. cred ca e nevoie de unele simple sau nici măcar atât. o privire, un zâmbet, câteva gesturi instinctive... dacă le înţelegi vei afla.
aş vrea ca o parte din fericirea noastră să poată rămâne scrijelită pe o foaie, să o păstrez folosindu-mă de simple gânduri imprimate pe hârtie ca să o pot avea mereu. semne şerpuite curgând din cerneala întinsă se transformă într-un final în litere, apoi în cuvinte.
dar cine mai are nevoie de cuvinte? nu fac decât să ne complice filmul.
patru pereţi ce se preling peste noi. ce loc genial, ce stare genială.

killers never hurt feelings

There's nothing wrong with me
There's something wrong with you
Wrong with you and I
(slipknot- nothing wrong with me)

duminică, 23 august 2009

sunday night boredom

1. Put your music player on shuffle (ALL MUSIC)
2. For each question, press the next button to get your answer
3. You must write an answer for each one no matter how correct or silly it may sound!

IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK?”…

manifest- cine te crezi

'Cine te crezi tu să-mi spui ce să fac?
Ce drept ai tu să-mi spui ce să îmbrac
Cine te crezi tu să-mi spui cum să gândesc?
Ce drept ai tu să-mi spui cum să trăiesc?
CINE PULA MEA ESTI TU ?

oi! oi! oi! oi!'

WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?

viţa de vie- poate că


'Visul s-a-mplintit, dar eu nu l-am visat
În urmă te-am lăsat pe tine
N-aş fi crezut
Nu mi-aş fi dat o şansă
Să mai fiu cu mine
M-am certat cu timpul prea mult timp
M-am luptat cu gândul să mă schimb
Însă lacrima ta este sare peste rana mea
Poate că sunt vise care m-au schimbat şi au plecat
Poate că sunt lacrimi care m-au plouat şi s-au uscat
Poate că sunt mâini care mă ştiau dar m-au uitat
Dar eu,eu le-am iertat'

WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?

nickelback- how you remind me

'it's not like you didn't know that
I said I love you and I swear I still do
And it must have been so bad
Cause living with me must have damn near killed you

And this is how, you remind me
Of what I really am'

WHAT IS YOUR MOTTO?

placebo- plasticine

'The only thing you can rely on is that you can't rely on anything
Don't go and sell your soul for self-esteem
Don't be plasticine

Don't forget to be the way you are'

WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?

scandal- băuta

'...Ce-am avut si ce-am pierdut

3 lulele 3 surcele ( la la la )
pizda ma-sii hai sa bem
3 lulele 3 surcele ( la la la )
pana cand nu mai putem...'

WHAT DO YOU VERY OFTEN THINK ABOUT?

cainele a.k.a. sol'dat- nimeni nu aude

'Sunt condus de instinctele mele nebune
Lângă fapte rele mai pun şi fapte bune.
'

WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?

the prodigy- piranha

'You better not, lose control
It pulls you under, it will take you whole

Teeth, grip, razor sharp
Bites hi-power, tear you apart
'

WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?

seether & amy lee - broken

'I wanna hold you high and steal your pain

'Cause I'm broken when I'm open
And I don't feel like I am strong enough
'Cause I'm broken when I'm lonesome
And I don't feel right when you're gone away'

WHAT IS YOUR LIFE STORY?

ombladon- 3 agenţi

'Tirează şi tu iarba aia undeva,
De preferat in piept. '

WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?

placebo- julien

'you're a slow motion suicide'

WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?

the qemists- stompbox (spor remix)


WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?

slipknot- liberate

'Liberate - My madness
(One of me, all of you)'

WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?

the prodigy- colours

'Wake yourself up, sirens on
'Cause we are fighting so exciting, now it's on
Are you ready for the war?
Show your colours
Bring your colours to the floor

I can see the look in your eyes'


WHAT’S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?

omul cu sobolani- razna (long version)

'Sunt nebun, îmi spun nebun, mă simt nebun
Razna am luat-o cu toţii
Dar voi ca tonţii nu observaţi
'

HOW WILL YOU DIE?

e.m.i.l. - vis in şoaptă

'Când nu te poţi privi
Şi nu iţi regăseşti simţul de-a trăi
Încerci cât poţi tu de mult
Să te aduni dar nu reuseşti'

WHAT IS THE ONE THING YOU REGRET?

slipknot- welcome

'I am a product, of your conduct
The uncontrollable urges that made me have made us all
Are you proud? Do you even care?
You taught us all to lie, that's how we made it here
'

WHAT MAKES YOU LAUGH?

system of a down- patterns

'The patterns in the carpet do add up though,
You don't have to count.
'


WILL YOU EVER GET MARRIED?

evanescence- so close

'I've spent so much time throwing rocks at your window

That I never even knocked On your front door'

DOES ANYONE LIKE YOU?

viţa de vie ft. paraziţii- beat mort

'O să mă trezesc şi-o să-ncep o viaţă nouă
Dintre iarbă şi-o halbă
O să le-aleg pe amândouă
'

IF YOU COULD GO BACK IN TIME, WHAT WOULD YOU CHANGE?

nirvana- moist vagina

'I prefer her to any other
Marijuana
She had a moist vagina
'

WHAT HURTS RIGHT NOW?

evanescence- the only one

'Right or wrong,
I can't hold onto the fear
that I'm lost without you
If I can't feel, I'm not mine
I'm not real
'

sâmbătă, 15 august 2009

i was your getaway

Breathe me
Everytime you close your eyes
Taste me
Every time you cry
This memory
will fade away and die

Just for today
Breathe me
and say goodbye
(placebo- happy you're gone)

~

Era atât de pură, simplă, fericită. De asta o iubea, vedea în ea un punct de sprijin, o evadare. Găsea liniştea şi iubirea care lipseau din viaţa lui.
Ea l-a adorat încă din prima clipă. Nici nu-i stia numele, dar nu se putea gândi la nimic altceva. Şi nici nu visa că va ajunge vreodată atât de departe.
Era drogul lui favorit. Voia doar să-i păstreze mereu zâmbetul inocent şi banalele întrebări. Să o salveze şi să o ascundă. Să mai păstreze un suflet curat, doar pentru el, care să iasă în lumină dintre toţi. Nu i-a fost greu să aibă încredere din nou, să uite trecutul punând picoare un nou viitor.
Tot ce îşi dorea ea era să fie lângă persoana pe care o iubea. Ar mai putea iubi ştiind realitatea? Da. Asta îşi dorea. Voia să ştie cine e cu adevărat. Nu vedea nimic rău, nimic greu in asta. Era ultima persoană care s-ar fi lăsat protejată. Voia să înfrunte lumea aşa cum era cu adevărat. In doi. Să-şi dovedească doar că poate fi mai puternică şi mai bună decât toti ceilalţi.
Şi nici unul nu vedea cât de greu îi era celuilalt. Nu-şi inţelegeau nici măcar propriile sentimente.
A avut de ales între dragoste, aşa oarbă cum era şi realitate. Sau a avut măcar de ales? Erau două lumi diferite. A pierdut-o. Fără să-şi dea seama, a pierdut tot.
A trecut chiar atât de mult timp? Viaţa merge înainte fără nici un sens. Universul lui confuz şi liber. Viaţa ei fără nici o ţintă. Face doar tot ce îi trece prin cap. Pentru că poate. Şi sunt zile în care totul e fericit, frumos, aşa banal şi simplu. Zile în care psihicul lor e terminat. Zile în care nu s-ar mai ridica de jos. Sunt doar doi oameni indiferenţi ale căror priviri acum pustii nu se mai întâlnesc.
Ea încă-şi îngroapă regretele în spatele unor lacrimi de care nimeni nu ştie. Simte că aşa va fi iertată şi va putea uita disperarea din spatele acelei ultimi zile.
El se intreabă undeori unde-ar fi ajuns povestea lor. Unde a greşit? Poate n-ar fi trebuit să intre-n jocul ei, poate că nu ştia ce face, nu ştia ce vrea.

Nimeni nu mai protejează pe nimeni.
Sentimente exagerate.
Extremism. Indiferenţă.
Sunt doar un alt el şi-o altă ea,
în aceeaşi lume disperată.
Un el schimbat şi o ea
ce nu va mai fi nicicând la fel.
Un el şi-o ea ce s-au iubit.
Un el şi-o ea ce nu mai pot iubi.

joi, 13 august 2009

i'm gonna miss you when you're gone


i knew that day was goin' to come. 'cause i can't fight the time and i can't fight the distance. but love is able to do all that, isn't it? if it's love that i'm feelin'...
that's why i tried not to fall for you. it was rather the fear than the indifference. but this time i know you're not gone forever. and that's all i need, i'm not asking for more.

luni, 10 august 2009

de la 8 in sus sunteti toti frumosi asa

Te mangai pe burtica.

ai ajuns la momentul in care unica ta problema este cum vei ajunge din fata blocului pana acasa.
nu ma pot miscaaaa
am grija de o punga cu oua

Me:
LET'S FUCK
God:
Sorry I don't know you well enough for that.


s-a luat curentul in tot universul?
panica panica panica panica

duminică, 9 august 2009

acum aştept, stau şi privesc.

alt chip, altă poveste, alt sentiment.
prea multe feţe cunoscute, cu suflet străin.
nimic din ce-a fost odată.
ai uitat tot despre mine, despre noi?
eu nu aş uita. nici dacă mi-aş dori.
însă nu mai simt nimic. nu spun că e mai bine,
dar e mai uşor.
toţi abuzăm de sentimente şi sfârşim indiferenţi.
azi îmi ignor instinctele şi-mi las mintea să abereze.
nu ştiu ce se întâmplă cu noi dar las filmul să curgă
fără să mă opun.
şi îmi iese atât de bine!

sâmbătă, 8 august 2009

s u p e r p a r a n o i a


bă', voi vreţi să îmi furaţi ceva,
lasă telefonu’, nu chema poliţia!
Unde îmi sunt banii?
Unde s-au dus anii,
în care credeam în tot?


unde vă duceţi acum?
Deja mă simt inutil şi singur pe un drum…
Unde ajungem acum?
Nu, eu nu sunt paranoic... nu sunt paranoic...
Nu sunt paranoic deloc...
(omul cu şobolani- paranoia)


mi-e foame. şi îmi trebuie mult, mult somn. oare de ce ştiu deja că nu voi mânca în noaptea asta? şi nici nu mă voi culca prea curând. am nevoie de o tigară. am nevoie de P E P S I. n-am chef de nimic. a disparut brusc toată starea aia de 'bine'. plm. ziua asta a trecut prea repede. 2 a.m. . ora la care mi se face foame. gata! mă duc până la bucătărie să văd ce găsesc pe-acolo.

miercuri, 5 august 2009

we're on a trip

Erau patru voinici cu mintea dezlegata
Cu o imaginatie un pic cam prea bogata.

Aveau fete frumoase, buzunarul plin de lei
Tineau o zebra in casa in casa si iarba pe alei.

Cei patru voinici au plecat la drum
In urma lor au lasat o dara de fum.

(Sa se puna in cap ca pe primul album)

S-au dus sa se duca sa faca un drum.
(ocs- mâinile sus)


După o lungă călătorie de 45 de minute şi multe peripeţii au cutreierat oraşul până la Taverna din Peşteră. După ce şi-au stimulat trupul şi mintea au pornit din nou în călatorie. Au mers contra vântului şi ploii kilometri întregi. Nici măcar la drogherie nu s-au oprit, au continuat să meargă, să meargă.
Au trecut prin bâlciul vieţii unde oamenii care vindeau pălării şi cazane fantastice se uitau dubios la ei. Apoi au coborât o prapastie şi s-au luptat cu nuferii din mlaştina magică, traversănd intr-un final valea impânzită cu scaieţi ucigaşi şi peturi de bere. În zare se vedeau mulţi cai frumoşi şi caleştile lor fermecate.
'Suntem in mijlocul pustietăţii!'
'O, ba nu, pot vedea un castel gonflabil!'
Şi-au mers ei, flămânzi şi insetaţi pană au ajuns la un pod gigantic şi mişcator, format din scânduri-pocnitoare. Nu puteau zări capătul, dar au continuat până când au trecut de cascada invorburată şi şi-au simţit din nou picioarele pe pamânt. Şi nu orice fel de pamânt! Era şi el tot fermecat, dar era mai mult praf. Dar atunci mai multe drumuri s-au încolăcit în faţa lor. Unii s-au rătăcit în vortexul de praf dar au reajuns pe drumul cel bun şi au stârnit o bătaie cu bolovani şi prune.
Apoi au ajuns pe un drum populat. Picioarele şi ele plângeau, aşa că au zărit un cal frumos înhamat la o caleaşcă şi-au grăit:
'Ziua bună, ne duceţi şi pe noi cu căruţa?'
'Vâ duc băieţâlor, da' undi mergiţi voi?'
'Eh, şi noi, la plimbarea de seară.'
Şi-au mers ei călare, ca vântul şi ca gândul, pană au ajuns, într-un final la Câmpul Prăjit. Ăăă. Vrăjit. Acolo şi-au umplut traistele cu muguri săltăreţi strălucitori şi au plecat grăbiţi pe drumul cel făr' de sfârşit. Căci noaptea era aproape iar ei nu aveau să reuşească să se-ntoarcă prea curând într-o zonă populată. Dar uite că norocul le-a ieşit in cale! BOOM.
Cei patru s-au urcat intr-o masină albastră (Ce păcat, nu era a noastră)
~Da coaie, CHIAR ERAU PATRU. ŞI S-AU URCAT ÎNTR-O MAŞINĂ ALBASTRĂ. Piesa asta-i pentru ei. Şi-au călătorit ei cu geamurile fumurii şi deschise, cu viteza luminii, vantul fluturându-le pleata în timp ce priveau universul zburând pe langă ei.
'Ce noroc să întâlnim aşa oameni buni!' (chilleală)
'Cine era ăla bă? Avea optişpe ani măcar?' (extaz)
'PUTEAM SĂ MURIM!' ( p a r a n o i a)
'O cunoşteam eu pe soră-sa, evident. ' (errr. hormoni.)
Asta i-a ajutat, evident, să câştige ceva timp. Aşa că s-au aşezat in cur, au îmbucat o pâine şi au arso aiurea până când au intrat in gaura lor neagră, aia de 7.20, fara bilet, cu destinatia Acasa.
Odată ajunşi pe teriroriu cunoscut unul dintre ei, ăl' mai mic şi roz grăi:
'Credeam că nu vom mai ajunge nicodată! Unde mergem acum?'


vineri, 31 iulie 2009

i won't waste my hate on you

sunt unele zile pe care nimic nu le poate salva. dar există mereu lucruri care mă vor face să mă simt mai bine. vocea lui, gândurile mele, piesele pe care le ascult până dimineaţă, zâmbete ce mi se adresează din poze vechi atârnate pe pereţi. de parcă fericirea ar fi creeată special pentru mine.

~

Nu urăsc pe nimeni. nu merită. De ce m-aş consuma pentru greşelile altor oameni?
d i s p r e ţ . Da, poate ăsta e cuvântul. TU. Crezi că violenţa, ironia, sictirul şi toate 'şmecheriile' astea te ridică in ochii cuiva? Te fac mai impunător sau demn de respect? Când tu nu oferi, de ce mai aştepţi să primeşti ceva? Să nu aştepţi nimic. Probabil că nici nu ştii lângă cine trăieşti. E prea târziu, pentru mine eşti deja un om fără viaţă.
Eu sunt ultima persoană care te-ar asculta sau care ar suferi de pe urma vorbelor tale. Şi gândul că aş ajunge ca tine mă infioară. Eu nu sunt aşa. Nu vreau să fiu aşa.
E inevitabil. Şi eu greşesc sau uit. Dar sunt lucruri pe care nu le pot uita. Nu poţi schimba asta. Nu poţi da vina pe mine pentru tot, nici pe alţii. Uită-te doar la ce a mai rămas din tine.
Probabil au trecut ani, dar încă-mi mai amintesc momentul în care mi-am spus: Când cineva mă trateaza aşa, eu de ce să continui ca şi cum nimic nu s-ar fi intamplat?

copilul rebel

'esti genul de copil pe care nimeni nu si-ar dori sa-l aiba'
zac in pat si incerc sa nu ma mai gandesc la nimic. absolut nimic.



~ cineva ma solicita! uite cum s-a dus un alt post monoton. a trebuit sa ma ridic. nu'i nici macar 4. poate ziua mea e salvata. poate.
de ce trebuie sa ma cert mereu cu tata exact in momente nepotrivite? de fapt el sa se certe cu mine. oricum, niciodata nu am stiut ce urmeaza sa fac. am mers pe ideea ca fiecare lucru se intampla cu un motiv anume. si nimeni nu poate schimba asta. si ce s-ar putea intampla? nu dau un cacat. care ar mai fi farmecul daca nu ne-am asuma nici un risc? intotdeauna am facut tot ce mi-am dorit. si da, ma gandesc la consecinte dar sunt dispusa sa le accept. poate am facut oameni sa planga si am ras chiar daca nu era cazul. poate ca nu stiu sa ascult si chiar nu-mi pasa ce cred ei despre mine. poate au fost clipe in care nu mi-a pasat decat de mine si clipe in care mi-a pasat de cei care nu meritau. dar nu consider ca am gresit cu nimic. nimic din ce-am facut nu m-ar face un om rau. asa sunt eu. nimic extraordinar. nimic special fata de altii. dar eu nu sunt dispusa sa ma schimb. daca as face-o ar fi pentru mine. si nu pentru altcineva. caci doar timpul ma poate schimba. si timpul m-a invatat sa nu am incredere in nimeni.

marți, 28 iulie 2009

Oi!

mergeam azi pe strada cu angi si ralu. la vreo 10 metri de noi erau niste punkisti. am trecut pe langa un copil de vreo patru ani care topaia si zicea 'oi! oi! oi! oi!'. In urmatoarea secunda eu si angi ne-am uitat una la alta si am zis ceva gen 'copilul ala zicea cumva oi! ?!' ne-am incurcat pentru ca vorbeam in acelasi timp si am inceput sa radem ca doua proaste. dupa care tac-su, un om perfect normal s-a inrtors si a inceput sa strige OI!OI!OI!
eram gen errr. okay. ce-a fost asta?!

[post pentru ralu, cea care-mi spune cu ce sa imbrac atunci cand ma-ntalnesc cu diversi oameni si care vine la mine sa ma trezeasca dimineata.]

luni, 27 iulie 2009

tu stai, lasi linistea sa zboare printre noi


IL ADOR PE DAAAAAAAAN! [ok, poate suna putin disperat. putin. nvm.]
pentru ca e genial. vocea lui, piesele lui si tot. si cu muzica aia am trecut prin toate sentimentele si amintirile posibile, m-a ajutat, m-a inspirat, devenind poate o obsesie. pentru ca am inceput sa plang cand l-am vazut. probabil eu exagerez. cu toate astea e un om cat se poate de normal. dupa concert statea pe iarba, pe marginea drumului, langa toti ceilalti oameni. purta un tricou ponosit si avea o bere in mana. era cu genul ala de tipa care aminteste de un copil. erau asa draguuuti! era asa bun. ma facea sa ma intreb daca eu eram singura care l-a observat.
~

WE ARE THE FUCKING PRODIGY PEOPLE!
haha. genial concert. locul, oamenii si tot. sunt genul de lurcuri pe care tata le considera de cacat.
shoesii mei erau negri candva.hai sa ne imbatam si sa ne calcam in picioare!





luni. ce weekend frumos! nu stiu. am fluturi in stomac si un amalgam complex de sentimente. si nu stiu cum ar trebui sa ma simt. nu mai am rabdare. vreau sa treaca noaptea asta. cred ca n-o sa pot dormi.