luni, 20 iulie 2009

toţi suntem prăjiţi, viaţa e un iad.




am in fata mea un spatiu alb. alb si gol. pe care urmeaza sa-l unplu, habar n-am cu ce. e o alta noapte de vara in care am sfarsit nefericit ajungand acasa. dar macar am trecut prin ziua asta.
gem de oameni mari. cate intelesuri poate avea aceasta afirmatie. poate fi un gem pentru oameni mari. sau un gem facut din oameni mari. gemul de oameni mari este ala pe care il mananci cand esti destul de matur. jaaaam!
gen, se intalnesc doua pizde. 'hei, eu sunt un adolescent in devenire! nu mai mananc margarina, mananc deja GEM DE OAMENI MARI ! desi mama mea este inportiva acestui lucru. ' haaaha.
ce se intampla?!
*be right back. i need to pee*

asa.

muzica noastră urlă tare în difuzoare. sunt ultimul om cu prea multă energie de pe aici?!mă ustură gâtul. iar am adormit cu geamul deschis. de fapt, stăteam trântită pe jos şi ascultam respiraţia oamenilor de langă mine. nu am putut să-nchid un ochi. şi nu puteam mişca un muşchi. cine mai ştie? ştiu doar că ai fost lângă mine. fericire e atunci când ştii că noaptea e lungă, toată viaţa stându-ţi înainte, fiind liber să faci orice, orice iţi trece prin cap. şi câte îmi trec prin cap acum... Când stai pe budă şi capul îţi pică epuizat. când soarele răsare şi oamenii îţi bat la uşă. "cine eştiiii?" când nu primeşti nici o amendă şi atunci când îţi împrumuţi periuţa de dinţi. e prea multă viaţă în mine pe care trebuie să o împrăştii in jur, să aibă toată lumea parte de ea. mâine va fi o nouă zi numai pentru noi. poate mai bună decat cea de azi. zilele trec şi noi ne bucurăm cât mai avem timp.

COAIEEE! tocmai a pocnit un bec undeva în casă. flash gen. ce triiiip. get over.


atâţia oameni care îmi resping apelurile şi pe care nu i'am mai văzut de o veşnicie. oameni pe care i-am dezamăgit şi ignorat, poate fără să vreau. pe care îi respect, admir, dispreţuiesc sau insult. dar înca îmi sunt prieteni. p r i e t e n i. unii sunt şi mai mult decat atât, cunoscându-i de ani, luni sau zile. altora le-am uitat numele sau vocea. şi totuşi, unde aş ajunge fără ei?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu