luni, 6 iulie 2009

incepem sa urcam



vesnic nemultumit
mereu grabit mereu lovit
de data asta stau cuminte si observ

ti-ai luat o masca mult prea rea
nu e nimic decent in ea
n-o sa ajute la nimic

(ocs- ora 8)



De ce stai si ma privesti asa? Ma uit la tine si incerc sa nu mai vad nimic.
Secundele trec atat de greu, ard scrijelind povesti pe pielea mea. O clipa mi-e de-ajuns. Zambesc, rad, ochii imi zvacnesc isteric dar inca sunt deschisi. Degeaba insa. Mi-e frica, mi-e rau, cad si nu e nimic aici de care sa ma prind. Ma lupt, ma pierd, urlu, tip, dar nu pot sa scot vreun sunet. Zac pe asfaltul rece. Ma ridic, plutesc, zbor, levitez. Unde esti tu, cine sunt eu, de ce nu imi pasa? Trecut, prezent, viitor? Ma-ntreb doar ce se v-antampla in urmatoarea clipa. Ma topesc si dispar usor. Doar sufletul mi-a mai ramas. Dar e praf si zboara usor cu vantul.
Ma taie, ma strapunge, ma imobilizeaza. Privirea ta ma doare. Si totusi vreau sa simt aceeasi ochi atintiti spre mine atunci cand intorc spatele. Si vreau sa ma doara caci doar asa pot uita.

Mai stii cum e sa iubesti? Ai stiut vreodata? Tot ce vad acum e acelasi chip. Mai rece, mai pierdut, strain. Dar poate dragostea cu adevarat sa moara? Ce ar mai conta atunci? Uneori te intrebi ce conteaza cu adevarat pentru tine. Dar renuti cu lasitate la acest gand, caci nici macar tu nu mai stii. Asa e, esti speriat chiar daca reusesti sa te minti ascunzand asta. Poti invata oricand sa iubesti. Oricum, tu nu ai ce sa pierzi, nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu