duminică, 12 iulie 2009

mai presus de cuvinte


'E linistea ploii ce sugruma cuvantul
Si nelinistea frazei prea lungi
Iar timpul stagneaza patronand inertia
Si nevoia de necunoscut.

E copilul din tine ce-ar vrea sa retraiasca

Macar unele momente din basm
Desi ploaia se tanguie si'n el si afara

Si-o va mai face si mult dupa punct.'

(coma- mai presus de cuvinte)

vocea mea recita cateva cuvinte straine care se pierd printre stropi de ploaie. norii care-au invadat cerul sunt la fel de apasatori ca linistea pe care au adus-o. ne-ajuta sa ne ascundem. parca totul e un mare gol, care umple ce-a mai ramas din mine. nu va aud, nu va inteleg. poate eu sunt altfel, sau poate toti suntem la fel. nu pot, nu vreau sa ma misc. ce mai conteaza? nimeni nu va observa. vreau sa stau aici si sa ma uit la tine. nu astept nimic, continui sa zambesc.
nici noi nu spunem nimic. si ma gandeam, o facem poate din egosim. sa pastram totul pentru noi, sa nu ne impartasim viata. sau poate pentru ca nu e nimeni acolo care sa asculte. e tacerea asta pe care o urasc, o urasc si ma sperie groaznic. dar nu vreau sa o rup acum. musca din mine si ma simt puternica luptand cu linistea. mintea-mi joaca sufletul pe degete. o lume paralela se naste acum in capul meu. nimeni nu va sti de ea. aici totul e posibil. nu te misca, imi distrugi universul. cat timp a trecut? deruleaza filmul. nu vreau sa ma pun in cap acum. sunt prea multi oameni. prea multe voci si prea multe lucruri dupa care tanjesc. sunt prea multe ganduri. se amesteca si raman aiurea. daca mi-ai lua din ganduri c-o privire, ai deschide o noua cale. dar privirile noastre nu mai spun nimic. nu e ziua potrivita. nimic. nimic nu se va intampla azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu