vineri, 28 august 2009

these moments

nu ştiu cum am ajuns aici dar e bine. nu ştiu dacă şi tu simţi la fel, nici nu ştiu prea multe lucruri despre tine. dar nu îmi pasă. nu cred că e ceva de care mi-ar păsa acum. îmi las gândurile să zboare aiurea, aştept să devină exagerate căci n-am de gând să mă opresc.
privesc, aud şi zâmbesc. îmi deschid ochii şi las basul şi lumina slabă să se joace cu mintea mea.
clipele ne curg nevăzute printre gene. aş vrea să prelungesc acest moment şi stările ce nu le pot exprima nici in cele mai complexe cuvine. cred ca e nevoie de unele simple sau nici măcar atât. o privire, un zâmbet, câteva gesturi instinctive... dacă le înţelegi vei afla.
aş vrea ca o parte din fericirea noastră să poată rămâne scrijelită pe o foaie, să o păstrez folosindu-mă de simple gânduri imprimate pe hârtie ca să o pot avea mereu. semne şerpuite curgând din cerneala întinsă se transformă într-un final în litere, apoi în cuvinte.
dar cine mai are nevoie de cuvinte? nu fac decât să ne complice filmul.
patru pereţi ce se preling peste noi. ce loc genial, ce stare genială.

Un comentariu: