miercuri, 5 august 2009

we're on a trip

Erau patru voinici cu mintea dezlegata
Cu o imaginatie un pic cam prea bogata.

Aveau fete frumoase, buzunarul plin de lei
Tineau o zebra in casa in casa si iarba pe alei.

Cei patru voinici au plecat la drum
In urma lor au lasat o dara de fum.

(Sa se puna in cap ca pe primul album)

S-au dus sa se duca sa faca un drum.
(ocs- mâinile sus)


După o lungă călătorie de 45 de minute şi multe peripeţii au cutreierat oraşul până la Taverna din Peşteră. După ce şi-au stimulat trupul şi mintea au pornit din nou în călatorie. Au mers contra vântului şi ploii kilometri întregi. Nici măcar la drogherie nu s-au oprit, au continuat să meargă, să meargă.
Au trecut prin bâlciul vieţii unde oamenii care vindeau pălării şi cazane fantastice se uitau dubios la ei. Apoi au coborât o prapastie şi s-au luptat cu nuferii din mlaştina magică, traversănd intr-un final valea impânzită cu scaieţi ucigaşi şi peturi de bere. În zare se vedeau mulţi cai frumoşi şi caleştile lor fermecate.
'Suntem in mijlocul pustietăţii!'
'O, ba nu, pot vedea un castel gonflabil!'
Şi-au mers ei, flămânzi şi insetaţi pană au ajuns la un pod gigantic şi mişcator, format din scânduri-pocnitoare. Nu puteau zări capătul, dar au continuat până când au trecut de cascada invorburată şi şi-au simţit din nou picioarele pe pamânt. Şi nu orice fel de pamânt! Era şi el tot fermecat, dar era mai mult praf. Dar atunci mai multe drumuri s-au încolăcit în faţa lor. Unii s-au rătăcit în vortexul de praf dar au reajuns pe drumul cel bun şi au stârnit o bătaie cu bolovani şi prune.
Apoi au ajuns pe un drum populat. Picioarele şi ele plângeau, aşa că au zărit un cal frumos înhamat la o caleaşcă şi-au grăit:
'Ziua bună, ne duceţi şi pe noi cu căruţa?'
'Vâ duc băieţâlor, da' undi mergiţi voi?'
'Eh, şi noi, la plimbarea de seară.'
Şi-au mers ei călare, ca vântul şi ca gândul, pană au ajuns, într-un final la Câmpul Prăjit. Ăăă. Vrăjit. Acolo şi-au umplut traistele cu muguri săltăreţi strălucitori şi au plecat grăbiţi pe drumul cel făr' de sfârşit. Căci noaptea era aproape iar ei nu aveau să reuşească să se-ntoarcă prea curând într-o zonă populată. Dar uite că norocul le-a ieşit in cale! BOOM.
Cei patru s-au urcat intr-o masină albastră (Ce păcat, nu era a noastră)
~Da coaie, CHIAR ERAU PATRU. ŞI S-AU URCAT ÎNTR-O MAŞINĂ ALBASTRĂ. Piesa asta-i pentru ei. Şi-au călătorit ei cu geamurile fumurii şi deschise, cu viteza luminii, vantul fluturându-le pleata în timp ce priveau universul zburând pe langă ei.
'Ce noroc să întâlnim aşa oameni buni!' (chilleală)
'Cine era ăla bă? Avea optişpe ani măcar?' (extaz)
'PUTEAM SĂ MURIM!' ( p a r a n o i a)
'O cunoşteam eu pe soră-sa, evident. ' (errr. hormoni.)
Asta i-a ajutat, evident, să câştige ceva timp. Aşa că s-au aşezat in cur, au îmbucat o pâine şi au arso aiurea până când au intrat in gaura lor neagră, aia de 7.20, fara bilet, cu destinatia Acasa.
Odată ajunşi pe teriroriu cunoscut unul dintre ei, ăl' mai mic şi roz grăi:
'Credeam că nu vom mai ajunge nicodată! Unde mergem acum?'


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu