marți, 22 septembrie 2009

Dacă tu eşti doar al tău, eu cine sunt ?


De ce mă chinui cu atâtea întrebări ce nu-şi au rostul? Poate că ştiu prea bine răspunul lor, îmi e frică să îl rostesc sau nici nu mă aştept vreodată la unul. Vreau să-mi dai dreptate, oricum nu aş accepta un alt răspuns. Sau încerc doar să îţi dau de gândit cu întrebarea mea. Poate i-am dat viaţă doar ca să rămână cu un aer greu apăsându-mi pielea, să nu uit că am greşit. Să am încă un motiv pentru a schimba ceva. Să-mi dovedesc fără sens că mai sunt încă în viaţă.
De ce îţi aminteşti lucrurile frumoase doar atunci când dor?
De ce vrei mereu mai mult decât poţi avea?
Şi atunci când ai tot ce credeai că-ţi poţi dori, de ce nu durează fericirea?
De ce nu poţi trece pur şi simplu peste tot ce a fost?
De ce nu poţi măcar să îcerci să îndrepţi lucrurile?
Şi totuşi, dacă ştii unde ai greşit, de ce faci totul la fel?
De ce sunt zile în care nu te simţi mai mult decât... bolnav?
Şi cuvinte futute care pur şi simplu nu vor să iasă din capul tău?
Sau eşti tu cel care nu vrea să renunţe la ele?
De ce-ţi hrăneşi sufletul cu satisfacţii ireale?
De ce îţi e atât de usor să iubeşti şi atât de greu să arăţi asta?
De ce nu îi poţi arăta cât înseamnă pentru tine, înainte să pleci?
Şi de ce te-ar fi lăsat să pleci când ţi-ar fi putut dovedi că greşeşti? Doar te cunoştea prea bine.
Atunci să fi fost tot vina ta că asta nu s-a întâmplat?
De ce n-ai încercat niciodată să te implici şi ai ales calea cea mai uşoară?
Chiar nu te-ai gândit că tot ţie are să îţi fie rău?

asfalt


Eşti doar durere topindu-mi liniştea

Urăsc tot ce-ai făcut
din viaţa mea

Închide ochii
şi aruncă-te in gol

E singura ta şansă
să araţi că ai control

Taci, nu vorbi.
Nu vreau să mai aud

Nici urletul din mine
stins pe asfaltul ud



Nu doar morţii ştiu cum e să mori
n-ai să zbori

mi-e dor dor dor
să fiu iar întreg
să fiu doar al meu

Ia-mi tot ce mi-ai dat
Ia-mi tot ce-am visat
E ca şi când m-ai fi ingropat



N-ai să zbori, ai să mori...

(luna amară)



mi-e dor de tine...

e 8. afară e atât de întuneric. îmi place. dar e frig. nu-mi vine să mă mai mişc de aici până nu se întâmplă ceva... şi nu ştiu de ce am senzaţia că nimic nu se va petrece curând în universul meu.
era prea lininişte în casă aşa că am dat muzica mai tare. aştept să... a venit mama şi mi-a adus mâncare. ce diviiiin. şi totuşi, urăsc să nu fiu singură acasă. să stea cineva lângă mine şi să mă întrebe ce fac.
arrrgh. ce căcat. câtă lene. cât sictir. oarecum chill. n-am făcut nimic azi. au venit haitele alea două la mine după care mi-a fost prea lene să mai ies din casă.
n-ai cu cine...

sâmbătă, 19 septembrie 2009

nici gând, nici somn, nici stare.


Stăm la aceeaşi masă şi ne înghiţim tăcuţi porţia de venin. Îl simt alunecănd rece, îngheţându-mi mintea şi arzând stomacul. Nimic diferit. Acelaşi dor, aceleaşi gânduri şi vise ce mă înfăşoară atent într-o dorinţă apăsătoare. Aceiaşi pereţi albi şi infiniţi în care ochii mei se pierd cu laşitate. Şi de ce vreau mereu mai mult? Sau poate prea mult... Privirea mea ar devora fiecare parte care a mai rămas din tine dar conştiinţa disperată o opreşte să ceară mai mult.
Încă o dată. Cui îi pasă? Şi greşelile tale vor fi uitate la un moment dat, lăsând loc pentru noi fapte. Din tot ce eşti acum nu va mai rămâne decât o amintire. Aşteaptă şi iubeşte. Va veni vremea în care vei avea tot ce ţi-ai dorit.

luni, 14 septembrie 2009

Cause back in school We are the leaders


-Bună dimineaţa! Ştii ce e azi? Prima zi de şcoală!
- Nuuuu...
- Eu am plecat.Te trezeşti?
- Ahhhh. Mai dorm puţin. Oricum nu am ce face la şcoală.

Alo? Unde eşti?
Ăăă, am uitat să mă trezesc.
O, super.
Vin şi eu în curând.

În mod surprinzător, când mi-a sunat telefonul m-am speriat şi am văzut şi cât e ceasul. Nu-mi mai era atât de somn. Aşa că m-am ridicat din pat în ciuda gândurilor mele neortodoxe şi în juma' de oră intram pe poarta şcolii.
Ce dor mi-a fost de voi, coaie!
Azi încercam să-i conving pe toţi că e primăvară si vacanţa de-abea începe. Doar eu am sfârşit prin a crede asta probabil. Pur şi simplu nu îmi părea logic ca eu să mă duc la şcoală. Nu vedeam legătura între mine şi toţi oamenii ăia. Şi încă nu m-am obişnuit cu ideea.


Mi-am dat seama. Faptul că nu am făcut nimic special în ultima zi de vacanţă a fost un semn că trebuia să o facem în prima zi de şcoală! S-a dus încă o zi frumoasă...

sâmbătă, 12 septembrie 2009

system fucked up

Te-ai gândit vreodată că tot ce s-a îmtâmplat cu adevărat bun în societatea asta nu tine de mileniul nostru? Începând de la Bob Marley, pâna la Kurt Cobain, Sex Pistols sau Ac/Dc. Toţi s-au dezvoltat de fapt inainte de 2000.
Nimic nu mai evoluează acum, tot în jur aleargă spre disperare şi penibil. Nu se mai acordă o şansă oamenilor şi muzicii care vrea să transmită cu adevărat ceva. Toţi ocolesc realitatea. Şi cei care mai luptă pentru libertate, corectitudine sau doar pentru a înlătura prejudecăţile corupte sunt inghiţiţi de acelaşi sistem căcat în care fiecare vorbă trebuie să fie cât mai comercială pentru a ne spăla creierul. Dacă nu-ţi deschizi ochii e deja prea târziu.
Toţi aleargă încruntaţi şi grăbiţi printre beton şi chimicale, fără a le păsa de altceva înafară de propria persoană. Stai plictisit în fotoliu cu resturi amare de cafea într-o ceaşcă, privind încă un documentar despre sfârşitul omenirii. Te consideri împlinit?
Dacă tata a crescut cu The Beatles şi unchi-miu cu Megadeth, care va fi simbolul vremurilor noastre, Lady GaGa?!

miercuri, 9 septembrie 2009

prima te deprimă!

încă o noapte cu tine

~scriem in jurnaaal!
'Ce zi e azi?
Why Cocosh Cucurigu?
Prima te deprimă.
Be.
Bănuţul. Burtica mea.
Ce vrei tu de la viaţă?

De ce aşa de multe cuvinte încep cu B?
Şi capul ni-l putem pune în băţ?

Burtă cu blăniţă. Totul e naşpa aici.
Ne-a luat cu B. Andrada m-a întrebat într-o zi de ce mi-am luat jurnalul
PUNCT

.
îhî.

Burtă cu blăniţă. Cort mai încolo.

La 6 ne culcăm.

i <3 T
şi încă o noapte...
~(video). 5 a.m. tent trip series

'Ea: Mă văd?
Eu: Du-te în lumina becului!

Ea: Mi se vede faţa? Nu-i bine să mi se vadă faţa...

Eu: Pot să mişc orice! Priveşte, cum mă învârt! Priviţi ploaia de stele!

Uite, oamenii normali nu pot să vadă stelele, dar noi...
Ea: Sunt un struţ! Uite, pot să fac orice, nu mă doare nimica, nimica nu mă doare!
Eu: Uite, eu am o lanternă la sub-braţ!

Ea: Uite, eu cânt la chitară cu fundul. Vezi cum cânt la chitară cu fundul?
Eu: UuuUuuUuuu Ea: Chestia aia filmează?
Eu: Da... Şi eu am o lanternă.

Hiii! Nu mai merge de loc acuma!

Ba da. Ba nu. Ba da. Ba nu. Ba da. Ba nuu.

Ea: Ce se-aude?!

Eu: ...ba da. E un caine uriaş! Nu, e câinele nostru.
Ea: Ce se-aude? Eu-s în pijamale...

Eu: Eu sunt în pa-papuci de training!

Ea: Hai... să mergem în cort, înapoi in cort.

Eu: Înapoi în cort. Înapoi in cort...

*greiere*
Ea: Unde-i porcul?

Eu: Dar nu avem porci la ferma noastră...

Ea: Serios? Nu?
Eu: Nu, dar putem să facem piruete!'



şi totuşi, ce fel de om plânge la emisiuni de contrucţii?!

duminică, 6 septembrie 2009

n a i v i t a t e ?

cuvântul îmi răsună in cap, se izbeşte de orice colţ din craniul meu şi fiecare celulă îl respinge. şi trebuie să îl scriu că să rămână acolo. să îl înfrunt fără milă. e doar un alt impuls sau o dorinţă prostească. poate nu e ăsta cuvântul pe care îl căutam.
naivă? aşa sunt. am fost aşa şi încerc să schimb asta. nu. da? nici un sens. nu are nici un sens.
naiv. pentru tot ce ai facut. fiecare secundă in care continui să respiri te face aşa.
naivi. toţi sunteţi aşa şi nu faceţi nimic pentru asta. probabil nici nu realizaţi.
naivitate? poate e doar nepăsare, indignare, influenţă, altceva.
şi poate e naivitatea de de care ne folosim conştienţi fiind. cea care îmi place, naivitatea care îţi place la mine.

nu fii naivă, doar ştii că nu e aşa...