luni, 12 octombrie 2009

octombrie


o lumină vidă ne-a contopit din nou
cerul cânva albastru sub care-am visat
mă simt atât de gol
murdar, mânjit cu fiori de gheaţă
nici ploaia nu mă spală, dar mă ascund în ceaţă
mă uit încet de tine, dispar sacadat,
şi vreau să cred că mi-e mai bine.
sufletu-mi caută ceva de care să se prindă
şi văd cum vocea ta curge spre mine.
închid ochii şi îmi îngrop regretele-n trecut,
îmi urmez paşii pierduţi în asfaltul încă ud.
caut orbeşte bucata ce mă va întregi.
dorinţa se zbate tăcută în corpul meu gol
unde sunt razele de iubire să o elibereze?
aş asbsorbi căldura ta cu fiecare por.
simt miros de toamnă, mă-nvăluie apăsător.
eu îi zâmbesc amar, dispar.
eliberează-mă...















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu