marți, 29 decembrie 2009

de când e decembrie?

voi şi anotimpul vostru m-aţi lăsat rece.
toate zilele ni se adună între patru pereţi murdari, departe de frig şi de noapte, zeci de sticle goale, sute de ţigări stinse, mii de amintiri, milioane de cuvinte, aceiaşi oameni ce vin şi pleacă urmaţi de sufletele lor prăfuite, parcă mult prea mulţi pentru camera înghesuită. prezenţa mea trecătoare nu pare să-i mişte cumva. îi scurtez pe toţi cu privirea-mi pierdută ce se opreşte pentru clipă-ndelungată asupra zâmbetului său, cel care candva a fost totul iar acum pare să fie la fel ca toţi ceilalţi. străin. şi din nou impulsul nebun mă face vreau să îi zdrobesc chipul între degetele mele subţiri şi reci, tipând cât mă ţin plămânii, cerându-i să mă iubească, fără să-mi pese dacă sunt egoistă sau absurdă. dar îmi pasă. şi ştiu că nu aş avea niciodată puterea de a face asta. tocmai de asta am ajuns aici. şi mă îngrop mai tare-n canapeaua veche şi înghesuită, zâmbesc şi-ncerc să îmi conving aceste gânduri să dispară. cu o atingere imaginară am să prelungesc această clipă de inocenţă şi neputinţă. am să mă-nchid în ea până în ziua în care ceva se va schimba.


şi dacă tu crezi că noi am fost o greşeală,

a fost cu siguranţă cea mai bună din viaţa mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu