sâmbătă, 2 ianuarie 2010

2 0 1 0


shot dupa shot. nu înţeleg ce se întamplă. nu văd ce găsesc oamenii distractiv în a cânta şi a dansa. nu am nici un plan pentru viitor. nu contează. am o stare okay. şi dubioasă în acelaşi timp. stau şi zâmbesc. şi vorbesc multe prostii. unul dintre puţinele momente de superioritate. şi mă simt oarecum burgheză. casa asta e prea mare. stau în cur pe scări să simt bassul. mă simt bine cu mine şi nicotina. alcool. din nou. nu? ok. mă descurc şi singură. gheaţă!? cum căcat... plm. e vina mea că i-a trebui lu mă-ta frigider inteligent?! n-ai şi tu un chibrit în toată casa asta?

am venit aici ca să te ţii după curu meu toată noaptea? mă, vreau să ma fut, dar nu cu tine.

vad că degeaba-ţi zic.

fă-te comod, doar nu suntem la noi acasă...


sunt ca din carton. visez continuarea nopţii. nu mă pot ridica de jos şi el mă ajută. am un somn atât de agitat, parcă mai mult mă oboseşte. mă trezesc, mă întorc cu greu pe partea cealaltă şi adorm din nou. încă un vis cu el. încă unul, şi încă unul... mă amestec în sunetul divin al vocii sale, uimită să o aud iar, şi las totul să vină de la sine.

nu mai disting filmele astea obscure de realitate. şi mă cuprinde fericirea, căci în mintea mea, din nu ştiu ce motiv, el e din nou lângă mine. oare de ce tocmai acum?

gata, ai profitat destul. stomacul mi-e aşa de gol, că aş zbura, dacă aş putea să-mi mişc vreun muşchi. deschid brusc ochii şi îmi iau zborul înnotând într-o lumină de plastic. şi litrerele ce formau aceeaşi întrebare îmi erau cioplite cu dor în retină, orbindu-mi sufletul.

de ce tocmai acum?

ce cauţi tu în visele mele? îmi puneam întrebarea ca să mă mint, că a venit c-un scop, să schimbe ceva, să caute partea din mine pe care o iubea cândva. şi mă străduiesc să cred asta. mă face să mă simt mai bine, şi mai prost, privind altfel problema. de ce toate lucrurile trebuie să aibă în final, în mintea mea bolnavă, o legătura cu tine?

2 comentarii: