joi, 21 ianuarie 2010

încă o zi pierdută

vreau un moment de linişte. capul îmi bubuie. nu sunt în stare de nimic, tot corpul mă doare şi-arunc aiurea cuvinte fără sens. ţâşnesc aşa şi fără să-mi dau seama, mă sufocă şi rămân tăcute în aer. căci la sfârşit cuvintele vor fi tot ce ne-a mai rămas. de ce ar vrea cineva să le citească?
vreau un prieten şi o cafea, dacă nu-i posibil mă multumesc doar cu cineva cu care să pot schimba un zâmbet şi câteva vorbe.vreau să fiu iar înghesuită într-atâtea chipuri divine. cred că m-am săturat de singurătate. nici nu ştiu cum am ajuns aici, ca să nu mai pun în calcul faţa mea ştearsă şi obosită. dă-o dracu', cui îi pasă? important e să mă simt bine.
hai sictir.
mi-e prea somn şi sunt mult prea lucidă. las-o baltă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu