duminică, 31 ianuarie 2010

simt miros de amintiri

ce mă mai ţine aici? mi-e prea cald şi somn şi privesc secundele cum se scurg pe langă mine fără rost. ziua mea s-a terminat, dar ceva mă opreşte să mă îngrop în pat, chiar dacă tot ce aştept acum e ziua de mâine. aş vrea să pot dormi din nou oricât de mult vreau căci dimineţile-n care n-am somn sunt mult, mult prea lungi. simt mirosuri şi culori ciudate, sentimente vechi şi noi mă încearcă, durerea se apasă peste corpul meu obosit. şi stau ca pe ace, dar în acelaşi timp atât de calmă. nu e rău, dar ce-i supărător e că putea fi mai bine. e dreptul meu să-mi fie bine...
îmi rod unghiile şi privesc în gol. ştiu că nimic nu se va întâmpla şi nu mai am ce să fac, dar egoul meu dereglat mă ţine trează injectându-mi mintea cu speranţe deşarte şi adevăruri dureroase ce-ncercăm toţi să le ocolim, mai rele ca orice sevraj.
e destul pentru mine, destul pentru azi, mă duc să plutesc uşor cu umbrele prin întuneric, pierzându-mă în acelaşi nimic împânzit de vise agitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu