luni, 11 ianuarie 2010

speshole




pregateşte-te să simţi o durere nemaîntâlnită!


o, nu, mă scufund rapid, ce înfrângere ironică...



bucură-te cât mai poţi
de tremurul inconştient al fiinţei tale
scăldată în plăceri vibrante
ce îţi pătrund fiecare celulă
făcând-o să zâmbească.

bucură-te cât mai poţi,
înainte să realizezi
că eşti încă în aceeaşi lume
monotonă şi mizeră,
cu bani tot mai puţini
şi nevoi din ce în ce mai multe,
minciuni, dezamăgiri şi nedreptăţi
şi oameni ce nu ştiu s-asculte.
toate aşa cum le-am lăsat.

iar eu vreau să fac atâtea lucruri
în atât de puţin timp...
mă opresc simţind cum totul dispare
cu fiecare clipă în faţa ochilor mei.
nu pot decât să stau şi să privesc
sfârşind prin a nu mai face nimic.

am rămas singură cu mintea mea abstinentă
şi mă-nghionteşte fragil un sfat
rostit cândva de-o persoană cunoscută-ntâmplător
şi-mi spun că totul este înc-aici
viaţa-ntreagă în mâinile mele

mă pregătesc să-nvăţ să cad
scuipând amar durerea
ca şi când nu ar fi existat vreodată,
gata să mă simt mai bine.

şi-aud obscur vorbele lui
cum că totul depinde de mine.

şi cum n-a mai rămas nimic
înghit în sec cuvintele
ca pe-o pastilă topindu-mi-se-n gât amară
şi-aştept efectul placebo să schimbe ceva
zâmbind strâmb spre zuia de mâine.
cu toată viaţa înainte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu