marți, 2 februarie 2010

and it was not your fault but mine

cântec de dragoste scăpat din priviri
oameni ce se închină la clădiri
cobor din autobuz şi vă privesc de sus
încep să zbor atunci când soarele-a apus
plutesc într-un oraş mult prea aglomerat
colcăind de inimi sângeroase ce se zbat
oameni obositi să piardă jocul
fac slalom printre ei şi când mă lasă drogul
îmi inghit foamea cu apă rece
privind timpul cum trece
în timp ce trupul meu o ia din loc
eu nu mă mişc deloc
răpusă la pământ pentru a mia oară
secătuită de cuvinte sorb lacomă din filtrul de ţigară
refuz să văd prin ochii ce se zbat întredeschişi
o lume agitată şi murdară-n care-am fost închişi
îi las lipsită de putere să vadă viaţa aşa cum o vor
nu îmi doresc, dar trebuie, mă-ndepărtez uşor
praf, vânt, tăcere, frig şi chimicale
se-amestecă în sentimente de vânzare
secundele ni-s numărate tragic în paşi goi
până când are să dispară dinsanţa dintre noi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu