marți, 22 iunie 2010

EGOism


Nu sunt aşa cum ar trebui, sunt aşa cum vreau să fiu. Nu sunt un erou, nu mă uit la gossip girl, nu ştiu de ce nici n-am răbdare să mă uit la filme. Nu am ochi verzi, nu ştiu să merg pe tocuri, tind să exagerez în tot ce fac şi nu sunt niciodată deplin mulţumită. Uneori mă grăbesc prea tare, alteori aştept prea mult. Sunt încăpăţânată, atât faţă de alţii cât şi faţă de mine; asta duce la lucruri sadice şi satisfăcătoare. Nu mă asortez, nu duc flori la profesori, nu îmi fac temele, nu pot să 'mă rup' pe drum and bass, îmi rod unghiile şi îmi vopsesc prea des părul. Mănânc prea repede şi sunt irascibilă când mi-e foame. Sunt enervant de calmă şi râd în cele mai nepotrivite momente. Sunt o persoană cumpătată, după normele mele. Nu îmi impun limite dar îmi place să le încalc pe ale celorlalţi. Bag în mine orice fel de chimicală. Acţionez din instinct în momente tensionate dar la aspectul ăsta lucrez momentan. Iubesc noaptea şi nu suport lumina.De obicei sunt leneşă, în restul timpului hiperactivă. Urăsc frigul şi ploaia mă binedispune. Nu sunt superstiţioasă şi cred că toate lucrurile se întâmplă cu un scop. Sunt atee. Planurile dau mereu greş aşa că las totul să vină de la sine. Cred că oamenii pesimişti nu pot fi dezamăgiţi, ci doar contrariul. Alteori am aşteptări mult prea mari şi sfârşesc trist. Sunt stângaci, la propriu şi la figurat. Nu funcţionez dimineaţa, cu atât mai puţin fără cafea. Sunetul oamenilor care mănâncă mere mă calcă pe nervi. Urăsc albinele, aşteptarea, sevrajul, pe Michael Jackson şi tata şi să nu am timp. Nu am încredere în oameni, îmi place să fac opusul a ceea ce mi se spune. Sunt cea mai bună prietenă a copiilor sub 5 ani. Mă holbez la oamenii banali şi îi evit pe cei interesanţi sau pur şi simplu nu văd pe nimeni. Am zile-n care ies din casă-n pijamale şi zile în care răscolesc tot dulapul fără să ştiu ce caut. În general cad dintr-o extremă în alta. Eticheta pe care cei din jur o atribuie imaginii mele e complet diferită de părerea formată după ce ajung să ma cunoască. Nu există vreun om care să mă cunoască cu adevărat. Sunt altcineva în fiecare zi, uneori e amuzant. Joc 15 personaje în acelaşi film, depinde de circumstanţe.Pot relata un arugment pentru fiecare din faptele de mai sus şi în general pentru orice. Chiar dacă e o diferenţă substanţială între părerea unui om despre sine şi cum e privit ce ceilalţi, câteodată mă văd prin ochii altora sau pur şi simplu mă întreb şi eu cine sunt, dar ajung la concluzia că asta nu se poate defini şi nu prea contează nici pentru mine, cu atât mai puţin pentru tine.
Atunci de ce? Îmi plac oamenii. Mă atrage partea lor psihică şi spirituală. Să intuiesc mecanismul lor de gândire, să le studiez reflexele, să le admir pupilele şi genele arcuite, să le-nţeleg reacţiile şi să le justific conceptele, fie ele corecte sau nu, găsind paradoxuri în lucruri banale, iar cea mai uşoară cale de studiu e să fac experimentul pe propria-mi persoană. De asta. Uneori debitez nişte idei atât de aberante încât chiar mă panichez, dar simplul fapt că persoana de lângă mine nu poate şti ce gândesc e singurul lucru care mă linişteşte.


~deşi n-ar trebui, mulţumesc celor ce mă iau în braţe şi mă trec strada,
cine ştie unde eram acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu