duminică, 7 februarie 2010

nu contează cum, măcar sunt


măcar existenţa mea încă umbreşte pământul. respir, clipesc şi-ncerc a îmi asimila trecutul cu frânturi din prezent. nimic. stau şi mă întreb plictisită, cine sunt eu de fapt?
sunt tot ce-a mai rămas din mine, umbra copilului ce-am fost cândva, sunt chiar aici, în tot ce mă înconjoară şi în fiecare particulă de aer unduindu-se în nori greoi de fum. sunt vocea răguşită de dimineaţă, cearcănele, cafeaua rece şi ultima ţigară din pachet. sunt un moment special. sunt genericul final al filmului pe care nu-l mai priveşte nimeni. sunt ţipătul, violenţa, ignoranţa, neîncrederea, trădarea, singurătatea, minciuna, pierderea, durerea, câte puţin din fiecare. sunt antinatură, genul de copil pe care nimeni nu l-ar dori vreodată, un pas înafara societăţii. sunt cantitatea de substanţă rămasă până la supradozaj, sunt mahmureală, euforie şi naivitate, iubire necondiţionată, iertare, sunt mai rea ca orice sevraj. sunt bluza ta favorită care se-nvârte mereu în maşina de spălat, sunt în zâmbetul malefic care ţi-e trânit în faţă atunci când se află că ai făcut ceva rău. sunt privirea insistentă pe care nu o meriţi, banii pierduţi, anii pierduţi, lacimile ce se rostogolesc peste pielea de hârtie, sunt culoare, căldură şi întuneric. poate sunt tot eu sunt de fapt cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla. toate nopţile nedormite, uitate, cea mai bună zi din viaţa ta, sunt cea mai târzie oră a dimineţii, raza cinică de lumină ce nu te lasă să dormi, sunt fiecare strop de ploaie şi fiecare strop e în mine, sunt un nimic, o faţă obosită din carton, reclamele mâzgâlite din autobuz, sunt apa din balta-mproşcată pe tine şi înjurătura aruncată nenorocitului de la volan. sunt ţigara de după, sunt acul ce-ţi sfâşie pielea, primul sărut, cioburi şi picătura ce se prelinge pe fundul paharului, piesa voastră de dragoste şi ultimele cuvinte pe care ţi le-a spus, planurile eşuate de viitor, scoica, sarea, soarele, nisipul. sunt nonşalanţa şi nesimţirea, delicvenţa şi delirul şi plăcerea de a fi. sunt în fiecare pagină a fiecărei cărţi. sunt un amalgam de sentimente şi trăiri, un nimeni alături de 7 miliarde de astfel de oameni, un punct ce se învărte în acelaşi labirint. sunt la fel ca tine, sunt eu, şi chiar dacă nu-mi place n-am încercat vreodată să fiu altcineva. şi asta mă face să fiu altfel, în aceeaşi lume de altfel de oameni. sunt total lipsită de importanţă şi, fără să realizezi, eu sunt totul.

Un comentariu: