duminică, 25 aprilie 2010

Aprinde o ţigară


După nişte filme de căcat stingi jointul, aprinzi lumina, ziua se termina şi te trezeşti singur. Deprimant. Intri pe la 12 pe uşă, tac-tu te aşteaptă-n prag tu ridici din umeri şi te duci să te pişi, te dezbraci de haine,de fapt ieşi de tot din pielea ta, eu îţi zâmbesc în oglindă. Poate că e puţin prea târziu, da’ te trezeşti spunându-ţi totuşi: azi am chef!”.

De ce, nu ştiu. Nici tu nu vei şti vreodată ce a cauzat de fapt starea aia de natural high, poate că de aici vine şi farmecul ei.

Te gândeşti prima oară, evident, că e de la căcatul ăla de iarbă (în mod normal nu ai numi-o aşa, dar aia chiar era o stropeală cu chimicale de prăjit creieri), sau poate că de la hormoni, prea multă Cola, ori faptul că eşti o persoană nocturnă, de la vacanţa în care nu ai făcut nimic altceva decât să stai lângă ecranul Pc-ului, să citeşi o carte sau să te uiţi la un film. Şi când nu ai făcut asta te-ai prăjit sau ai dormit, desigur. Asta te-a ajutat să slăbeşti un kil într-o săptămână, cu încăpăţânarea ta incredibilă ce te oprea să mănânci tot ce-ti iese în cale. În seara asta ai însă o stare atât de dubioasă de bine încât a trebuit să accepţi concluzia dedusă prin reducerea situaţiei la absurd, că dacă capu ţi-a crescut din cauza substanţelor, mai exact din cauza lipsei lor, singurul mod prin care o să revină la normal (şi precizez că în majoritatea cazurilor concepţia ta de normal nu coincide cu a celorlalţi) este să abuzezi din nou de ele. De fapt, toată lumea încă spune că eşti prea slabă, deci până la urmă nu arăţi obibil, nu din cauza falcuţelor”, poate nici chiar datorită ochilor umflaţi şi a feţei plictisite. Tu doar te priveşti oribil şi te vezi aşa pentru că te simţi oribil. Dar seara asta era altfel. Îţi face plăcere să fii tu din nou, tu cea cu părul răvăşit, fără haine şi fără machiaj. Nici n-aş fi crezut că te priveam de dimineaţă mizerabil din oglindă.

Plm, ideea de la care deviam era că faci un fel de pact cu tine în bunăstarea asta, considerând că meriţi să devorezi nişte ciocolată, asta întâmplându-se doar fiindcă punga asta cu dulciuri îţi scăpase atunci când ti-ai golit camera de orice urmă de tentaţie (lăsasei doar sărăţele, 2,5l de Coke light şi nişte bomboane de alea smechere pentru cazuri de urgenţă, care aveau să rămână acolo până după ce expirau, iar eu să le mănânc doar ca să văd dacă păţesc ceva). Cum spuneam, mănanci ca o spartă şi nu îţi pare rău că faci asta, dând cărţile pe faţă, nici nu ar avea de ce să iţi pară. Toată chestia asta cu abstinenţa o făceai propabil pentru cât de mult mă urai după tot căcatul în care te-ai băgat şi pentru că nu mai putem fi ca înainte, iţi zic acum că am unul dintre rarele momente în care sunt sinceră cu tine. Şi, după cum ţi-a zis şi mă-ta, nu are rost să te mai chinui, un om nu poate fi atât de slab fără droguri. Ţi-a mai zis şi că arătai hidos, dar asta ţine tot de concepţiile voastre total opuse despre ce e normal şi ce e hidos.Ai să contunui să mănânci biscuiţi glazuraţi în seara asta, în mod miraculos, nu ca să tratezi vreo depresie ci pentru că meriţi. A, da, şi oricând ai nevoie de un stomac plat, farmacia e aproape.

Ca să mănânci şi puţin căcat după ce te-ai umplut cu ciocolată, spui că tot ce ai pus cap la cap până acum o să se ducă dracului de luni dimineaţă, în mai puţin de 36 de ore, când o să te trezeşti iar întrebându-mă confuză ce cauţi tu printre adunătura aia de oameni şi de ce, în pizda mă-sii, se aşteaptă ceilalţi rataţi să îţi petreci tot timpul liber învăţând – şi ai îngrozitor de mult timp liber în ultima vreme, de fapt tot timpul tău e liber excluzând câte un sfert din fiecare zi futută în care trebuie să auzi vre-un ipocrit care mănâncă căcat. Şi hai să fim serioşi, nu le pasă de tine sau de viitorul tău, încearcă să te facă să regreţi că nu ai stat şi tu la coadă la uşa lor cu plicul de bani, sau, în cel mai bun caz nu au nici o treabă cu tine dar se aşteaptă să fii interesat de toate chestiile alea care nu îţi folosesc la nimic, dar pe care trebuie să le ştii ca să treci prin viaţă. Ori aşa ori te-apuci de pupat lumea în cur. Sau iei viaţa în pulă, nu in piept, cum zice unul din oamenii aia care merită respect. Există doar două variante: dai sau iei altora. Chiar dacă aş spune că nu e aşa, ţie ţi se rupe, de plicul cu bani, de teorema cosinusului şi ţi se rupe de tot. De fapt ăsta e motivul pentru care toate lucrurile îţi ies ţie aşa şi altora nu. Observ că îţi place să aberezi multe nonsensuri pornind de la nici un subiect concret. Spuneai că starea asta o să dispară de luni dimineaţă, eu spun că ar fi bine să te trezeşi aşa şi mâine, încropind un motiv demn de a te face să te ridici din pat. Poţi să speri dar îţi spun de pe acum că asta nu se va întâmpla.

De ce, nu ştii. Poate nici eu nu am să te fac ştii vreodată. Unde-ar mai fi farmecul?

De obicei duminicile sunt demoralizante, zici. Îţi aminteşti şi acum unul dintre cele mai urâte sevraje într-o duminică în care îngheţa căcatu-n voi şi seru în seringi, la propriu (mai puţin partea cu căcatul, desigur). Poate că nu a fost unul dintre cele mai urâte, de fapt nu-mi amintesc nimic mai mult decât că a existat un sevraj îngrozitor într-o duminică. Dacă privim altfel lucrurile, a existat un sevraj în fiecare zi în care deschideai ochii şi ceva în mine murea ca tu să te poţi ridica din pat.

Mda, să nu exagerăm. Se pare că ai putea abera la nesfârşit. Sunt sigură de asta de fapt, doar eu ştiu căte filme penale îţi trec prin cap. Şi totuşi eşti lucidă. Genul de luciditate care nu e chiar atât de rău. Eşti într-una din serile alea în care faci un duş lung, pentru că aşa ai chef, nu pentru că trebuie, o seară în care urmează să te ascunzi după o carte bună, nu în faţa monitorului. Eşti într-unul din momentele alea în care nimic nu se întâmplă, dar tu zâmbeşti. În mod normal ai spune ca avem cu toţii nevoie de clipe de singurătate, însă acum le vei spune momente înn care, neavând încotro, te simţi bine cu tine. Cu mine. O seară pe lună în care profit confesiunile tale nesfârşite şi-ţi şopteşc şi eu: Azi am chef! (~Analizând situaţia realizez că e mai mult noapte sau dimineaţă decât seară dar mi-e lene să corectez ce-am scris).

Cum dracu ai reuşit să ajungi la starea asta? Mă întrebi şi nu-ţi răspund nimic.

De ce? Nu ştii. Unde ar mai fi farmecul dacă ti-aş spune?

Te las să descoperi singură şi tu spui, cu nepăsarea-ţi caracterostică:

Plm, clar, sigur e de la iarbă.”

sâmbătă, 17 aprilie 2010

2 de ce (Jesus please get me high!)

i
e ciudat cum se termină totul când pare că nici nu a-nceput. şi toate fiinţele par a avea aceeaşi faţă, dar nu e niciodată a pensoanei pe care-o căutai. ai lăsat-o să plece şi ea nu se va intoarce niciodată. se-apropie de tine şi dispare. tu îţi propteşti corpul contra vântului şi... nu mai aştepţi nimic.ţigara are-acelaşi gust banal, soarele te arde şi trecutul te doare. te-ar durea şi-acum dar eşti prea terminat ca să mai simţi durere. stai acolo, aproape lucid, şi vântul se joacă-n parul tău, tu n-ai direcţie, n-ai sens, n-ai timp, bani, nici logică, sau conştiinţă, consimţământ, constrângere, răbdare, noroc, nici libertatea de a fi. şi dup-atâtea întrebări ajungi la concluzia că existenţa ta se rezumă la a nu şti. cu ce te ajută pe tine să nu ştii? şi accepţi că totul este atât de paradoxal şi banal, inevitabil şi în acelaşi timp absud, deprimant, demoralizant, atât de demoralizant încât izbucneşti în hohote psihotice de râs. ştii că se poate şi mai rău. dar nu vrei să te gândeşi la asta, fiindcă rişti să se întâmple. nu crezi, doar aştepţi... şi ăsta e cel mai greu lucru. nu e bine să crezi, aşa nu poti decât să fii dezamăgit. nu te zbaţi, încerci să refuzi totul şi nu faci decât să o iei de la capăt. te-ai obişnuit cu ideea unei vieţi de om ce se sfârşeaşte înainte de a se porni, ca într-un film de ăla prost de-ţi bubuie creierii, în care te ridici şi te împiedici şi cimentul te absoarbe şi faci asta la nesfârşit. şi când încerci să deschizi gura să strigi după ajutor totul dispare. cum creierul tău poate găsi o explicaţie logică pentru orice, eşti sigur că există una şi acum, chiar dacă nu vrei să o concepi. susţii asta măcar de dragul efectului placebo. şi datorită încăpăţânării tale extraordinare şi în ciuda faptului că nu vrei să-ţi faci speranţe, nu vei putea să respiri liniştit până nu vei simti că trăieşti cu adevărat şi-ai să le-arăţi tuturor ca lucrurile sunt oricum aşa cum vrei tu să fie.

marți, 6 aprilie 2010

smile, god hates you!


om defect, puls alert, stomac inert
nici o stare de efect, un cerc perfect
gând infect, câştig si pierd
mâini reci, cap fiert, mă mişc prea lent
cuvânt dement, nu pot să stau, nu pot să plec
tremur, sentiment, înnec, deşert
confuzie, uitare, spasmă, apartamet
pas incert, delicvent, vehement
fluturi de ciment, monştri sub parchet
coerent, incorect, prezent absent
neatent, insistent, aşteptat proeminent
apă plată, izolare, ţigară, curent
dezamăgire, sare, soare, spasmă, uitare, ecou
indignare, baltă, zgomot, strop, eşuare,
nevoie arzătoare acoperă câţiva pereţi, cuvânt din litere pe-o foaie,
mâini din jeleu, un lucru doar al meu, timpul trece greu

nu am rabare, cuvintele se pierd pe drum, din cap spre foaie, nu văd ce scriu
ego prăjit, cu ce am greşit?