miercuri, 19 mai 2010

hai sictir!

nu e ca şi cum nu aş percepe anuminte insinuări sau comportamente sugestive.
în stările de paranoia iau chiar şi coincidenţele ca pe semne, dar niciodată nu interpretez un semn ca pe o coincidenţă.
eu:
  • te înţeleg, dar te ignor. nu e nevoie să insişti, asta mă face să mă simt mai bine, dar doar atât.
  • nu te evit, pur şi simplu nu sunt în stare. şi uneori chiar îmi doresc să fi avut dispoziţia necesară pentru a-ţi fi făcut pe plac.
  • doar trag de timp pentru a putea ceda mai apoi. şi asta e atât de satisfăcător!

(citeşte până realizezi că şi tu faci ca mine)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu