duminică, 16 mai 2010

zdrobitor


O voce aspră te trezeşte şi te întrebi ce-ai mai făcut de data asta. îţi dai seama că totul merge prost atunci când, peste toate celălalte, ceea ce ar fi putut fi cea mai bună zi din viaţa ta începe cu tine încolăcită în spasme în jurul unei perne, urlând de parc-ar fi sfârşitul lumii. În clipele alea chiar părea sfârşitul lumii tale. Şi cel mai mult te doare că de data asta chiar nu e vina ta.

Cineva te îmbrăţişează. Eşti atât de uimită de asta încât nu te împotriveşti nici chiar atunci când îţi pune mâna în păr. Eşi părea distrusă şi recunoscătoare ca să te poţi împotrivi.

'cum reuşeşti tot timpul să te bagi în căcat?'
'probabil am făcut cândva ceva foarte foarte rău.'
'când?'
'nu ştiu...'

dar asta e doar prima oră din zi... nu te gândi încă la ce poate urma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu