duminică, 4 iulie 2010

din adâncuri

Şi e ciudat că dacă vreau să iasă bine iese prost, da' dac-aş vrea să iasă prost crec-aş fi idiot, nu?


De la sechele am ajuns pe somnifere,
Fute-m-aş în ele,
Dorinţa de putere combinată cu durere
Naşte paradoxul fals că fericirea e plăcere.
Timpu-i rutina sublimă există, partea tristă e
Că-i doar o repeţitie sinistră
Şi odată ce persistă apare blocaju'
Nu pot să explic ma limitează limbaju.

Nu-s filosof, mi se pare mai degrabă
Că sunt altă conştiinţă care-şi caută de treabă,
Afirmă si neagă, e albă sau neagră,
Dualitatea asta-i cam bolnavă, ma seacă.

(kazi şi specii)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu