joi, 22 iulie 2010

vis fragmentat

marea intră-n cort şi sarea intră-n tine
soarele ne soarbe din priviri cum sorbi tu din lămâie
idei colorate se pierd într-un abis de gânduri
unghiul privirii amplificat de 3 ori analizează fiecare detaliu care părea să nu fi fost acolo înainte
afundat de tot în nisip ţi-e teamă să deschizi ochii, îţi desenez o altă lume în palmă. mă rog să nu te mişti, să nu mă întrebi nimic. tu dai să mă atingi şi dispare totul.
[...]
eu şi tu nu am existat niciodată, nici marea, nici cortul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu