vineri, 27 august 2010

mă găseşti printre rânduri


Pielea mă acoperă ca pe un fruct rotund, o lună plină cu o aură divină.
Te-ncolăceşti în jurul meu, piela mă muşcă, tu fugi ca să mă prinzi din urmă
pe strada-n care
Alerg dansând cu o implozie de trâiri
în timp ce târâi pe asfalt o urmă de culoare.
Picur din vârful unui ac un anotimp de stări amare,
În căutarea unui strop de înţelegere găsesc uitare.
Împuşc iar timpului aceleaşi priviri goale,
mă-nghite, mă mestecă, mă scuipă
şi moare.
Împing cu vârful unui deget acul de ceas dar stă în loc şi tu ştii că mă doare,
Decojesc cuvintele, în căutarea sensului adevărat tratându-mă cu aşteptare.
Fumul iese din ţigară dar nu se mai întoarce niciodată înapoi,
ştii oare
Că-mi pare că rămânem doar cu scrum şi el dispare?
Plămâni de plastic ce urlă după viaţă
Îmi ţin inima în braţe şi învelind-o în hârtie colorată,
o atârnă de o aţă.
Şi cu aripi de carton eu o arunc de la balcon,
Un bumerang cu un unghi larg, ştii bine
Se-ntoarce la mine de fiecare dată, la fel de agitată.
Iar când mă nasc din nou aleg să fiu tot eu,
Aleg s-alerg căci nu pot să mă pierd cât timp nici nu ştiu unde merg.
Din bine în mai bine şi din bine în mai rău
Îţi înşeli viaţa cu una mai bună când tot tu eşti cel ce vrea să rămâneţi împreună,
Când vine şi te-adună şi te ia de mână
Spre un loc mai bun, pierduţi în fum, valuri şi spumă.
Dacă nu eşti dispus nu te poate schimba, dar te poate salva
Şi să rămâneţi amândoi îmbrăţişaţi aşa, tu şi ea.
Vreau
Să îmi alunec pe gât, să-mi curg prin vene
şi să mă scurg sub masă,
Să prind un fluture şi să ii fac o casă,
Să-nchid o clipă-ntr-un borcan
şi să n-o mai las să iasă,
Să râd când viaţa-mi face-o glumă proastă.
Vreau un mini cooper, un bull terier şi un copil cu creastă
Să stau la casă şi să pot să mă arunc de la fereastră,
Să te găsesc pe-o plajă cu un cer senin şi apă-albastră.
Vreau să concep un loc c-o lună violet şi-o mare doar a noastră
Şi să mă-ntrebi de ce iar eu zâmbind să spun doar:
'cui îi pasă?'

miercuri, 25 august 2010

a t â t


Am pornit la drum pur precum lumina
Un copil cu scântei în ochi care nu ştia ce-nseamnă vina
Căutând iubirea şi stima
Şi cum nu ştiam să lovesc viaţa m-a lovit prima
Şi am aflat că nu e prea rău să nu fii om
Să fii prea om e crima
Şi uite aşa a picurat un pic de negru în esenţa mea
Pentru că ceilalţi nu dădeau doi bani pe decenţa mea
Şi-atunci mi-am spus, „nu mai e loc de nimic sfânt în lume”
Ne pierdem printre ace, fumuri şi glume
Făcute pe seama celor slabi
Ne naştem sănătoşi şi-ncercând să ne vindecăm devenim bolnavi
Vezi tu, viaţa e o stradă, slab luminată
Plină de gropi, plină de blocuri, gata sa cadă
Ghici peste cine ?
Plină de focuri gata să ardă pe oricine
Plină de ochi gata să vadă orice slăbiciune
Plină de proşti ce încă aşteaptă răspunsul la o rugăciune
Cât despre mine, nimic din tot ce mişcă nu mă mai mişcă
Doar ura mă pişcă din când în când făcându-mă să strig ura
Şi azi o să mă vând, în rest acelaşi praf doar în alt vânt
Şi nici eu nu mai sunt acelaşi
Şi nici nu mai ştiu cine sunt...
[...]

ghici ce



spuneam în postul anterior ceva despre durere şi o boală letală. am aflat într-un final că sufăr, printre altele, doar de o boală curabilă a carei vindecări vine teoretic de la sine, în vreo 40 de zile aşa, plus o astenie de câteva luni, cauzată de un virus care afectează cam 95% din populaţie până la vârsta adultă. probabil o gramadă din oameni nici nu şi-au dat seama că au avut-o.
nenorocită boală, parcă vrea să se răzbune pe toţi bărbaţii care-ţi împart femeia sau invers, şi pe toţi oamenii care împart ceva în general.
şi cum toate se leagă, acum ar trebui să ai o revelaţie gândindu-te că eram eu de fapt responsabilă pentru toate durerile şi stările tale dubioase din ultima vreme, nici de cum toate lucrurile pe care paranoia te-a făcut să crezi că se întâmplă cu tine. sau ai puitea să te întrebi dacă nu tu eşti cel din cauza căruia juma' de oraş a fost pe antibiotice în ultimele luni.
până să fiu diagnosticată am apucat deja să trec prin toate simptomele şi cu toate astea înghit încă 673509 de pastile pe zi şi sunt subestimată pentru neglijenţa mea datorită careia s-a ajuns aici. apreciez efortul financiar pentru pastile şi restu', dar niciodată nu am să mă dau în vânt după tendinţele oamenilor de dramatiza lucrurile, când se plâng ori se impacientează atunci când nu e cazul. asta poate şi pentru că eu cad în extrema cealaltă încercând să îi conving pe cei din jur că sunt bine chiar şi atunci când leşin în baie. dar acum chiar sunt bine, serios.
desigur că şi eu dramatizez lucrurile unerori, probabil chiar acum în timp ce vorbesc cu o pastilă spunându-i cât e de frumoasă că de fiecare dată când mă doare capul mă rog la ea să mă salveze.

să fii fericită în burtică!
şi s-a dus...


august nu e cool


Tre' să-nchid uşa să nu-mi fugă mintea.
jimmy, iar ai mâncat din cutia pisicii?
Grozav,îmi vorbeşte creieul.

excluzând câteva scăpări, sunt dezactivată de ceva zile pe care e posibil să trebuiască să folosesc şi degetele de la picioare plus încă alte câteva pentru a le număra. şi dacă eu spun asta, atunci chiar ar trebui să se pună aici un mare semn de întrebare. dar prefer să merg pe varianta în care eu sunt normală şi ceilalţi nebuni.
[...]
mă doare capul şi încep să orbesc. mi s-a umflat juma de gât. gen, nu numai o amigdală. simt cum se răaspândeşte durerea. un fel de senzaţie din aia de febră musculară hardcore.
îmi luam filme cum că aş suferi de o boală incurabilă şi voi apuca să fac toate lucrurile pe care mi le-am dorit înainte să mor. şi mă imaginam spunându-le indignată alor mei: 'urmează să mor şi tu nici măcar nu mă laşi să fac asta?!' sau 'şi aşa am să mor,ce rost ar mai avea să merg la şcoală?' sau 'dintotdeauna mi-am dorit să fac asta înainte să mor...' şi am să pierd controlul atât de tare încât am să îmi distrug toate şansele de supravieţuire ş.a.m.d.
momentan nu pi
erd controlul decât asupra gândurilor.
am o nevoie acută de ceva bun... mă roade uite-aşa... chh. iar mi s-a făcut foame. foame de prăjeală. mereu mi se face foame când mă gândesc la asta. bine, nu chiar mereu, asta ar însemna să fiu obeză acum.
mă duc să caut mâncare. devin irascibilă şi nu mai pot să îmi ascult creierul. tot ce spune e ceva legat de Biscuiţi.
m-am întors dar stomacul încă nu mi-e plin. am să mă culc până nu mi se face şi mai foame. futu-i. acum mi-e sete. din nou. ştiam. ştiam că asta se va întâmpla.
e atât de greu să trăieşti.

nu au inventat o pastilă care să te ajute cu asta?
sigur există una special pentru mine şi nu mă voi simţi împlinită până nu ajung la ea. şi din moment ce e 'special pentru mine' (special pentru mine? Mmm) sper că nu va fi nevoie de o doză triplă. în fiecare zi. de 3 ori pe zi. de 3 ori mai mult în ziua următoare. nu. una şi atât. când am să o găsesc am să ştiu că e EA.

vocea conştiinţei mă trimite la culcare. din fericire am dat-o pe mut acum multă vreme, da' îi mai citesc în ochi din când în când, după care îi râd în faţă.
conştiinţa mea se mişcă greu şi poartă papuci de casă galbeni. o dor plămânii, are cearcăne şi părul permanent. miroase a cafea şi frunze uscate. jonglează cu pionii în timp ce joacă şah şi singura mişcare care i-a mai rămas e să nu facă nici o mişcare.
fumează o ţigară şi stă picior peste picior. şi-a agăţat ciorapii şi i-a cusut la loc. pare că are buze vineţii, dar aşa e rujul ei. are ochi atât de negri că nu-i vezi pupilele, ori are pupile atât de mari că nu-i vezi culoarea ochilor. palmele-i sunt reci şi pielea un cearceaf mototolit de timp.
a uitat din nou mâncarea în cuptor. şi sa scrumeze ţigara, să pună zahăr în cafea, să-şi ia pastilele. a uitat să mă trimită la culcare. stă pe scaun într-un colţ al minţii mele privind furtuna de la geam, doar să o ştiu acolo.
m-am obişnuit să o ignor, poate-o să moară într-o zi şi n-o să poată striga după ajutor, căci conştiinţa mea nu are voce. poate a murit deja, cu mult timp în urmă şi i-a rămas întipărită în ochi expresia ce mă trimite la culcare.

duminică, 22 august 2010

who needs reasons...?


20 august 2010
feriricea celor pe care îi iubesc mă face fericită. pot să îi privesc murind încet, pot să încerc să îi opresc sau să mă ditstrug odată cu ei, foarte probabil fiind să sfârşesc făcându-le pe toate.
[...]

îmi încredinţez viaţa în braţele unui lucru trecător. nu pentru că sunt slabă, ci petru că ăsta e farmecul. nu ca să sufăr când se va termina, ci ca să mă bucur că s-a întâmplat şi să mă obişnuiesc din nou cu zilele fără sens.
viaţa îţi oferă şi îţi ia lucruri. pe cât de bune, pe atât de scump trebuie să plăteşti pentru ele. când unul din ele lipseşte, abuzezi de celălalt. odată pierdute, aştepţi ca viaţa să ţi le dea înapoi sau te lupţi pentru ele daca le vrei cu adevărat. întotdeauna vrei mai mult şi ajungi să pierzi tot. eşti conştient că nici unul din lucruri nu poate să dureze şi nici unul dintre ele nu te duce nicăieri, dar te abandonezi în braţele lor şi eşti gata să începi de la zero când va fi nevoie de asta.

nu rişti ca să nu suferi, să nu pierzi, regreţi, greşeşti, ca să nu fii altfel. sunt atâtea părţi din tine pe care te temi să le descoperi, să le accepţi, atâtea oportunităţi pe care le respingi..
atunci care mai e sensul?
nu, nu asta e puterea, nu ăsta e controlul.


atâtea lucruri ce ni se oferă şi cărora trebuie să le găsim locul potrivit, nu să le refuzăm.
înclinaţi spre dependenţă, asta suntem.
de bani, sex, droguri, dragoste, alcool, putere, libertate, violenţă, pastile, aparenţe, cafea, tutun, mâncare, minciună, muncă, tehnologie, jocuri, tot ce ne înconjoară.
există riscul să abuzezi de fiecare.
atunci te foloseşti de una dintre ele ca să o uiţi pe cealală, ori rămâi fără nimic în îcercarea disperată de a te convinge că te poţi bucura la nesfârşit de amandouă. trebuie doar să ai puterea să treci prin fiecare şi să mergi mai departe. să admiţi că poţi face orice îţi doreşti şi că nimic altceva înafară de propria persoană nu ar trebui să te oprească.

e prea trist să fii dependent şi mai trist să fii abstinent.
fericirea stă în a admite că ai nevoie de fiecare şi a găsi balanţa dintre ele.
slab eşti atunci când te fereşti de tot ce te înconjoară. şi te consideri fericit.
puternic eşti când învingi dependenţa. când te lupţi pentru fericire dacă nu o găseşti în lucruri simple.

E posibil să te bucuri din plin de toate lucrurile de mai sus fără să te opeşi la a abuza de unul dintre ele, fără să înnebuneşti încercând să le obţii? Fără să te laşi prins într-unul şi să uiţi de celălalt?
asta e puterea. ăsta e controlul.

E viaţa mai mult decât un om poate duce?

nu sunt un om trist.
nici unul fericit.
nici slab, nici puternic.

sunt ce îmi doresc.
fericirea e simplă. mai există oare în lumea asta oameni simpli? cu adevărat fericiţi? cu adevărat puternici? oameni cu adevărat? nu cred.
nu vreau să ajung unul din ei, vreau să-mi trăiesc viaţa.
pentru mine există două categorii de oameni: EU şi restul.

vineri, 20 august 2010

mă topesc

cel mai tare tripuiesc atunci când sunt lucidă.
ştii, atunci când pare câ te loveşte brusc un feeling. care nu vine de la tine, habar n-ai de unde vine, poţi doar să bănuieşti că cineva undeva îşi rupe capu' şi si ai intrat prin efracţie în capu lui să te bucuri şi tu. sau poţi să spui că pur şi simplu ai înnebunit, dar asta ar fi cam lipsit de imaginaţie.
atunci când ajung acasă şi mă trântesc plictisită în pat şi abea mă mişc, o las pe mama să mă dezbrace. rânjesc şi scot sunete de neînţeles. crede că am băut iar pe antibiotice. n-am făcut asta, dar orice lucru îngrozitor ţi-ar zice mă-ta despre combinaţia alcool-antibiotic, să ştii că nu e adevărat. se face târziu şi oamenii vor să se culce. mă duce în bucătarie, îmi pune o farfurie de ceva în faţă, iau o lingură de ceva şi atunci începe. râd. râd atât de tare că aproape mi se face rău. şi mă doare burta, mă înnec şi îmi curg şiroaie de lacrimi. nu-şi dă seama daca asta e bine sau rău şi se sperie ca dracu. asta ma face să râd şi mai tare. încerc să ii spun că sunt bine, înainte să mă pocnească. mă întreabă dacă vreau o roşie. urmează hohote şi mai isterice. îi spun prin semne şi bucăţi de cuvine să ascundă roşia, reuşesc să termin mâncarea şi mă ridic de la masă. mă întreabă de ce am râs, îi spun că de roşie, mi s-a parut un raspuns mai inteligent decât "nu ştiu".
ţopăi, mărâi, mă târasc, sar, râd din nou. mama îmi spune cât de enervantă sunt şi că ea se duce mâine la servici. îi spun că e rea.
încep să plâng pentru că spike nu va putea fi niciodată un trol. pentru că el e un câine.
mă agit în acvariu. visez zăpadă, şobolani albi cu urechi de iepure care fac ochii pisicilor să iasă din orbite şi multe lucruri ciudate. mă trezesc fericită. nu mă întreb ce-a fost asta, mă bucur că s-a întâmplat.

marți, 17 august 2010

ignorance is my new best friend

pregăteşte-te să dai ceva în schimb pentru fiecare lucru bun care ţi se întâmplă şi să plăteşti chiar şi mai mult pentru lucrurile rele, doar pentru că îţi faci mintea să le perceapă ca pe lucruri bune.

joi, 12 august 2010

cine-a dezgropat comoara olandezului zburător?!


-Aceasta este debaraua secretă a piticilor iar acesta este pămătuful magic. Acolo este regele şi aceasta e brăţara de prietenie a regelui, a primit-o de la o fată care s-a îndrăgostit de el şi...
-DESTUL! CE CAUTĂ UN ELF ÎN DEBARAUA SECRETĂ A PITICILOR?!
Eu sunt regele Fund-de-Barbă iar acesta e regatul piticilor. Noi suntem cei mai mari furnizori de ciuperci şi produse aferente din lume...

4 ori 1 nu face în nici un caz un claun cu un aruncător de flăcări

miercuri, 11 august 2010

Puterea supremă



- Nu vreau să fiu Spintecătorul Negru, eu vreau să cânt!
- Ascult-o pe mama ta, cântatul e pentru păsări! Treci la spintecat şi vezi să nu-ţi scoţi ochii cu coasa aia.

-Stăpâne, Sunt Lordul Durere, am venit să te slujesc, am adus omagii, Mi-am tatuat chipul tău pe tot trupul!
Bine-ai venit în lumea spiritelor.
-Sigur, dar mai întâi hai să bem un lăptic.
Lordul Durere, haios nume...
-ŢI SE PARE CĂ NUMELE MEU E AMUZANT?!!? Ei bine... De fapt numele meu nu e Lordul Durere... numele meu e Charles. Nu vin de pe Tărâmul Întunecat, vin din câmpia Poneilor Fericiţi!
-Deci eşti un fraier...

marți, 10 august 2010

PLICTISEALĂ TOTALĂ

urmează un post lipsit de inspiraţie. după ce am stat juma de oră să completez căcatu ăla, m-am gândit să nu-l şterg totuşi, şi ca să vezi, l-am pus aici.


Name :AnK
Nick Name :Trixie
Birthdate :16 noiembrie
Birthplace :ploieşti
Current Location :bacău
Eye Color :căprui
Hair Color :variabilă
Height :1.58
Weight :42
Piercings :13
Tatoos :nu încă
Boyfriend/Girlfriend :da
Overused Phrase :lasă-mi şi mie
FAVORITES
Food :Mcdonalds
Candy :E
Number :5
Color :verde
Animal :unicorn
Drink :cuba libre
Body Part on Opposite sex :depinde
Perfume :dior- hypnotic poison
TV Show :south park
Movie :trainspotting
This or That
Pepsi or Coke :coke
Chocolate or Vanillachocolate
Hot Chocolate or Coffee :coffee
Kiss or Hug :kiss and hug
Dog or Cat :dog
Rap or Punk :rap and punk
Summer or Winter :summer
Scary Movies or Funny Movies :scary movies
Love or Money :love and money
YOUR...
Bedtime :la moentul potrivit
Most Missed Memory :una din alea pe care nu mi le amintesc
Best phyiscal feature :nu ştiu
First Thought Waking Up :am fost aici în tot timpul ăsta?
Ambition :fericire
Best Friends :spike
Weakness :exces
Fears :sevraj
Longest relationship :depinde în ce constă 'relaţie'
HAVE YOU...
Cheated Your Partner :da
Ever been beaten up :da
Ever beaten someone up :da
Ever Shoplifted :da
Ever Skinny Dipped :da
Ever Kissed Opposite sex :da din nou
Been Dumped Lately :nu
IN A GUY/GIRL
Favorite Eye Color :verde
Favorite Hair Color :nu contează
Short or Long :nu contează
Height :mediu?
Looks or Personality :amândouă
Hot or Cutehot
Muscular or Really Skinny :nu contează
RANDOMS
What country do you want to Visit :olanda
How do you want to Die :brusc
Been to the Mall Lately :da
Get along with your Parents :aş spune da dar ar însemna să mint
Health Freak :în nici un caz
Do you think your Attractive :uneori
Believe in Yourself :da
Want to go to College :pai nu?
Do you Smoke :da
Do you Drink :da
Shower Daily :de obicei da
Been in Love :o dată
Do you Sing :când nu aude nimeni
Want to get Married :nu
Do you want Children :nu
Age you wanna lose your Virginity :nu-i pe vrute
Hate anyone :aş spune 'tata' dar nu-i frumos, deci nu


luni, 9 august 2010

un butoi cu lucruri altfel


limita dintre bine şi rău e un labirint, nu o linie. nu iei partea nimănui, doar treci prin ziduri
pentru că fiecare percepe lucrurile diferit, nu poate să-ţi fie bine fără ca altcuiva să-i fie rău.
îţi laşi principiile călcate în picioare doar ca să le înveţi să fie mai puternice.
te laşi în voia sorţii uneori, dar chiar şi acele momente sunt cu atenţie calculate.
lumea îţi distruge spiritul, oricât te-ai chinui nu-l poţi salva, poţi doar să-l faci să crească mai frumos. alege să vezi percepţia frumuseţii spiritului fiecăruia, nu trebuie să o agreezi, doar să o înţelegi. nu judeca dacă nu eşti capabil să înţelegi. ceea ce tu găseşti înjositor poate fi o desfătare pentru mine, şi invers. diferenţa dintre noi e că eu accept asta, îţi explic dacă eşti capabil să mă asculţi, nu te acuz pentru că nu mă priveşte. alege să vezi şi altceva inafara ideilor preconcepute, să faci din tine ceea ce vrei să fii, nu ce vor alţii să vadă.
noaptea mea e mai frumoasă decât ziua şi tcerea decât vorbele, diferenţa decât asemănarea, muzica mai bună decât liniştea, întunericul mai frumos decât lumina, riscul decât abstinenţa, necunoscutul decât monotonul. exact, şi ce dacă?

oricât de greu ar fi, alege să trăieşti.

sâmbătă, 7 august 2010

vreau să muşc copii


copii. care-şi îngroapă visele cât mai departe de adevar, pisici cu ochi de plastic, oameni fără vieţi. realitatea rupe capu, taie respiraţia ca un pumn în plex. simptome sau coincidenţe stranii. paranoică şi infricoşător de liniştită, precaută şi total dezorganizată. ignorantă. iubitoare. în acelaşi timp. timpul trece prea repede, e un haos total, aproape mai rău ca stările mele.
după miezul nopţii sunt ca un om ce dă din sevraj în fericire, sau sunt doar nebună şi îmi place prea mult. uneori mă târâi pe jos sau fugăresc câinele până la epuizare, îmi holbez ochii, transpir, rânjesc, visez printre cearceafuri la toată starea de bine pe care o domin şi care va dispărea neexploatată până mâine dimineaţă. mă strigă noaptea,să mă bucur de oameni şi ei de mine, să îmi sacrific întreaga fiinţă necunoscutului. ia-mă. fericirea ta mă face fericită. mă tem că am să mor fără să mă cunoască nimeni. e ca atunci când nu-ţi dai seama niciodată că poţi să-ţi porţi puloverul şi pe partea cealaltă. dar tu nu ştii cum e. sau ştii şi nu-ţi dai seama... dar dacă ai descoperi vreodată că are două feţe, te asigur că l-ai purta numai pe dos.

ai în cap imaginea camerei de hotel în dimineaţa ultimei nopţi de beţie şi privirea care v-a aruncat-o primul om care a intrat pe uşă. asta nu se uită niciodată. 4 cutii de rebdull şi tot s-a rupt filmul puţin după miezul nopţii.
toate lucrurile pe care le-ai fi putut face dac-ai fi avut cu cine. toate pe care le vrei şi le vei face.
toate lucrurile pe care le putem face intr-o singură noapte. în fiecare zi şi în fiecare noapte.