miercuri, 25 august 2010

august nu e cool


Tre' să-nchid uşa să nu-mi fugă mintea.
jimmy, iar ai mâncat din cutia pisicii?
Grozav,îmi vorbeşte creieul.

excluzând câteva scăpări, sunt dezactivată de ceva zile pe care e posibil să trebuiască să folosesc şi degetele de la picioare plus încă alte câteva pentru a le număra. şi dacă eu spun asta, atunci chiar ar trebui să se pună aici un mare semn de întrebare. dar prefer să merg pe varianta în care eu sunt normală şi ceilalţi nebuni.
[...]
mă doare capul şi încep să orbesc. mi s-a umflat juma de gât. gen, nu numai o amigdală. simt cum se răaspândeşte durerea. un fel de senzaţie din aia de febră musculară hardcore.
îmi luam filme cum că aş suferi de o boală incurabilă şi voi apuca să fac toate lucrurile pe care mi le-am dorit înainte să mor. şi mă imaginam spunându-le indignată alor mei: 'urmează să mor şi tu nici măcar nu mă laşi să fac asta?!' sau 'şi aşa am să mor,ce rost ar mai avea să merg la şcoală?' sau 'dintotdeauna mi-am dorit să fac asta înainte să mor...' şi am să pierd controlul atât de tare încât am să îmi distrug toate şansele de supravieţuire ş.a.m.d.
momentan nu pi
erd controlul decât asupra gândurilor.
am o nevoie acută de ceva bun... mă roade uite-aşa... chh. iar mi s-a făcut foame. foame de prăjeală. mereu mi se face foame când mă gândesc la asta. bine, nu chiar mereu, asta ar însemna să fiu obeză acum.
mă duc să caut mâncare. devin irascibilă şi nu mai pot să îmi ascult creierul. tot ce spune e ceva legat de Biscuiţi.
m-am întors dar stomacul încă nu mi-e plin. am să mă culc până nu mi se face şi mai foame. futu-i. acum mi-e sete. din nou. ştiam. ştiam că asta se va întâmpla.
e atât de greu să trăieşti.

nu au inventat o pastilă care să te ajute cu asta?
sigur există una special pentru mine şi nu mă voi simţi împlinită până nu ajung la ea. şi din moment ce e 'special pentru mine' (special pentru mine? Mmm) sper că nu va fi nevoie de o doză triplă. în fiecare zi. de 3 ori pe zi. de 3 ori mai mult în ziua următoare. nu. una şi atât. când am să o găsesc am să ştiu că e EA.

vocea conştiinţei mă trimite la culcare. din fericire am dat-o pe mut acum multă vreme, da' îi mai citesc în ochi din când în când, după care îi râd în faţă.
conştiinţa mea se mişcă greu şi poartă papuci de casă galbeni. o dor plămânii, are cearcăne şi părul permanent. miroase a cafea şi frunze uscate. jonglează cu pionii în timp ce joacă şah şi singura mişcare care i-a mai rămas e să nu facă nici o mişcare.
fumează o ţigară şi stă picior peste picior. şi-a agăţat ciorapii şi i-a cusut la loc. pare că are buze vineţii, dar aşa e rujul ei. are ochi atât de negri că nu-i vezi pupilele, ori are pupile atât de mari că nu-i vezi culoarea ochilor. palmele-i sunt reci şi pielea un cearceaf mototolit de timp.
a uitat din nou mâncarea în cuptor. şi sa scrumeze ţigara, să pună zahăr în cafea, să-şi ia pastilele. a uitat să mă trimită la culcare. stă pe scaun într-un colţ al minţii mele privind furtuna de la geam, doar să o ştiu acolo.
m-am obişnuit să o ignor, poate-o să moară într-o zi şi n-o să poată striga după ajutor, căci conştiinţa mea nu are voce. poate a murit deja, cu mult timp în urmă şi i-a rămas întipărită în ochi expresia ce mă trimite la culcare.

Un comentariu:

  1. "Tre' să-nchid uşa să nu-mi fugă mintea."
    Mintea reprezinta un cumul de cunostinte si experiente provenite prin educatie (scoala,parinti,experiente deja traite).Deci ceva deja cunoscut. In functie de aceasta se manifesta o boala mai mare denumita... Desteptaciune. Fiecare incearca sa-l schimbe pe celalalt dupa mintea lui. De la Platon si Pitagora, pina la Budha si Isus, au venit instrumente pentru a trece dincolo de aceasta minte. Insa acestia au fost transformati de destepti in filozofi si initiatori de religii.Prin aceste instrumente ajungi de fapt la ceea ce simti si tu...la acel interior...numit ..Suflet. Copiii si adolescentii simt cel mai pregnant aceasta legatura. Insa cu timpul printr-o educatie desteapta, aceasta dispare.De aici provin starile rebele ale adolescentilor. Orice boala reprezinta dizarmonia dintre corp(minte) si suflet.
    Esti mai aproape de o altfel de normalitate decat marea majoritate a oamenilor. Acel interior vrea doar sa va bucurati de viata. Fara chestii religioase,spirituale, sau altfel de limite. Tot ceea ce trebuie sa faci este doar sa asculti acest interior care esti tot tu dar necunoscut de minte. Prin scris, pictura, muzica..descoperi ca de fapt comunici cu tine. Vei descoperi propriile tale instrumente. Nimeni nu poate forta pe celalalt sa faca asta. Deci este doar alegerea ta..sa fii tu insati.

    RăspundețiȘtergere