sâmbătă, 7 august 2010

vreau să muşc copii


copii. care-şi îngroapă visele cât mai departe de adevar, pisici cu ochi de plastic, oameni fără vieţi. realitatea rupe capu, taie respiraţia ca un pumn în plex. simptome sau coincidenţe stranii. paranoică şi infricoşător de liniştită, precaută şi total dezorganizată. ignorantă. iubitoare. în acelaşi timp. timpul trece prea repede, e un haos total, aproape mai rău ca stările mele.
după miezul nopţii sunt ca un om ce dă din sevraj în fericire, sau sunt doar nebună şi îmi place prea mult. uneori mă târâi pe jos sau fugăresc câinele până la epuizare, îmi holbez ochii, transpir, rânjesc, visez printre cearceafuri la toată starea de bine pe care o domin şi care va dispărea neexploatată până mâine dimineaţă. mă strigă noaptea,să mă bucur de oameni şi ei de mine, să îmi sacrific întreaga fiinţă necunoscutului. ia-mă. fericirea ta mă face fericită. mă tem că am să mor fără să mă cunoască nimeni. e ca atunci când nu-ţi dai seama niciodată că poţi să-ţi porţi puloverul şi pe partea cealaltă. dar tu nu ştii cum e. sau ştii şi nu-ţi dai seama... dar dacă ai descoperi vreodată că are două feţe, te asigur că l-ai purta numai pe dos.

ai în cap imaginea camerei de hotel în dimineaţa ultimei nopţi de beţie şi privirea care v-a aruncat-o primul om care a intrat pe uşă. asta nu se uită niciodată. 4 cutii de rebdull şi tot s-a rupt filmul puţin după miezul nopţii.
toate lucrurile pe care le-ai fi putut face dac-ai fi avut cu cine. toate pe care le vrei şi le vei face.
toate lucrurile pe care le putem face intr-o singură noapte. în fiecare zi şi în fiecare noapte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu