duminică, 22 august 2010

who needs reasons...?


20 august 2010
feriricea celor pe care îi iubesc mă face fericită. pot să îi privesc murind încet, pot să încerc să îi opresc sau să mă ditstrug odată cu ei, foarte probabil fiind să sfârşesc făcându-le pe toate.
[...]

îmi încredinţez viaţa în braţele unui lucru trecător. nu pentru că sunt slabă, ci petru că ăsta e farmecul. nu ca să sufăr când se va termina, ci ca să mă bucur că s-a întâmplat şi să mă obişnuiesc din nou cu zilele fără sens.
viaţa îţi oferă şi îţi ia lucruri. pe cât de bune, pe atât de scump trebuie să plăteşti pentru ele. când unul din ele lipseşte, abuzezi de celălalt. odată pierdute, aştepţi ca viaţa să ţi le dea înapoi sau te lupţi pentru ele daca le vrei cu adevărat. întotdeauna vrei mai mult şi ajungi să pierzi tot. eşti conştient că nici unul din lucruri nu poate să dureze şi nici unul dintre ele nu te duce nicăieri, dar te abandonezi în braţele lor şi eşti gata să începi de la zero când va fi nevoie de asta.

nu rişti ca să nu suferi, să nu pierzi, regreţi, greşeşti, ca să nu fii altfel. sunt atâtea părţi din tine pe care te temi să le descoperi, să le accepţi, atâtea oportunităţi pe care le respingi..
atunci care mai e sensul?
nu, nu asta e puterea, nu ăsta e controlul.


atâtea lucruri ce ni se oferă şi cărora trebuie să le găsim locul potrivit, nu să le refuzăm.
înclinaţi spre dependenţă, asta suntem.
de bani, sex, droguri, dragoste, alcool, putere, libertate, violenţă, pastile, aparenţe, cafea, tutun, mâncare, minciună, muncă, tehnologie, jocuri, tot ce ne înconjoară.
există riscul să abuzezi de fiecare.
atunci te foloseşti de una dintre ele ca să o uiţi pe cealală, ori rămâi fără nimic în îcercarea disperată de a te convinge că te poţi bucura la nesfârşit de amandouă. trebuie doar să ai puterea să treci prin fiecare şi să mergi mai departe. să admiţi că poţi face orice îţi doreşti şi că nimic altceva înafară de propria persoană nu ar trebui să te oprească.

e prea trist să fii dependent şi mai trist să fii abstinent.
fericirea stă în a admite că ai nevoie de fiecare şi a găsi balanţa dintre ele.
slab eşti atunci când te fereşti de tot ce te înconjoară. şi te consideri fericit.
puternic eşti când învingi dependenţa. când te lupţi pentru fericire dacă nu o găseşti în lucruri simple.

E posibil să te bucuri din plin de toate lucrurile de mai sus fără să te opeşi la a abuza de unul dintre ele, fără să înnebuneşti încercând să le obţii? Fără să te laşi prins într-unul şi să uiţi de celălalt?
asta e puterea. ăsta e controlul.

E viaţa mai mult decât un om poate duce?

nu sunt un om trist.
nici unul fericit.
nici slab, nici puternic.

sunt ce îmi doresc.
fericirea e simplă. mai există oare în lumea asta oameni simpli? cu adevărat fericiţi? cu adevărat puternici? oameni cu adevărat? nu cred.
nu vreau să ajung unul din ei, vreau să-mi trăiesc viaţa.
pentru mine există două categorii de oameni: EU şi restul.

4 comentarii: