vineri, 10 septembrie 2010

asta n-are titlu

mai ţii minte când eram fericiţi? uneori stau şi mă-treb ce-aveam atunci şi ne lipseşte acum. de fapt e invers. atunci eram orbi. acum avem capacitatea de a vedea.
eram orbi şi fericiţi când trăiam în lumea noastră. creeată după placul fiecăruia, chiar şi cu atâtea lipsuri părea un loc destul de primitor văzută prin doi ochi opaci de copil. viaţa ne punea piedici, cădeam şi ne ridicam, lingându-ne râzând sângele de pe rană şi aşteptam ca timpul să o vindece, marcând victoria cu înc-o cicatrice. credeam că vom putea să fim aşa pentru totdeauna şi parea din ce în ce mai bine.
era frumos, prea frumos să fie adevărat. am fost orbi şi fericiţi până viaţa ne-a plesnit de-a binelea, urlând la noi să ne trezim. am devenit capabili să vedem, dar părea prea deprimant pentru noi. am continuat să trăim cu ochii închişi, bâjbâind, până când am picat din lumea noastră şi ne-am izbit atât de brusc încât rana a devenit contuzie. echivalam fericirea cu libertatea şi le-am pierdut pe amandouă. prizonierii unui univers străin, am deschis ochii şi de atunci grămezi de lucruri, atât de brutale şi abstracte încât nu ne venea să credem că au fost acolo în tot acest timp, ne biciuiesc şi ne scuipă fix în faţă: 'welcome to the real world'.
realitatea e un loc trist. nu o putem schimba dar o putem ignora, putem să o respingem înlocuind-o cu propria realitate. am încercat prin atâtea moduri să evadăm, dar când ne întoarcem în lumea noastră, nu-i mai aparţinem. ne privim copilăria cu ochi străini, o mânjim cu lacrimile unei lumi murdare implorând-o să ne recunoască şi să ne primească acasă, urlându-i parcă: 'sunt încă un copil, e trist şi rece aici jos, sunt singur şi-am pierdut putinul pe care il aveam iar restul nu a fost niciodată cu adevărat al meu. închis în mine sunt încă un copil şi realitatea te-a grăbit să mi te fure. eu nu urăsc, doar dispreţuiesc profund şi râd, prea mult, nu sunt nebun, locul meu nu e aici, nu ştiu cine sunt... ' dar locul fericit dispare, neidentificaţi, respinşi, suntem prea jos şi nu am găsit încă nimic ce să ne ducă destul de sus încât să ne putem întoarce, pentru totdeauna. suntem jos şi ne trezim goi, fără sentimente, căci ne-am străduit atât de mult să le negăm, până au dispărut de tot.
am aflat că nu există încredere sau prieteni, siguranţă. ne naştem singuri şi până la sfârşitul vieţii ne avem doar pe noi. am descoperit iubirea , ignoranţa, nepăsarea. până într-un anumit punct e bine să nu simţi nimic. facem asta pentru că suntem puternici sau pentru că ne temem? suntem oare mai slabi decât cei care suferă, cărora le pasă? suferinţa e în natura omului şi oamenii sunt slabi. am învăţat să acceptăm iubirea şi să o întoarcem atunci când o găsim, folosind-o în avantajul nostru şi nu pentru a ne face neputincioşi.
în locul ăsta fericirea e un lucru complex. după ce am pierdut-o, orice am încerca nu mai are acelaşi efect. ne completăm unul pe altul dar ceva lipseşte şi de data asta sperăm ca timpul să ne dea ce ne aparţine în loc să ne ia tot. nu ştim ce e fericirea dar alergând după ea toată viaţa, uităm să fim copii sau să ne bucurăm de lucruri mărunte şi riscăm să nu o mai găsim niciodată. poate problema e că ea nici nu mai există şi n-o să mai fie niciodată la fel cum ne aşteptăm sau poate că nici măcar nu am fost încă fericiţi, ci doar orbi. până la urmă, nu scopul va fi important, ci drumul parcurs pentru a îl atinge, aşa că trăieşte azi, uită-ţi trecutul şi lasă viitorul să vină de la sine.

7 comentarii:

  1. pai nu-i vorba de blegegeala, ori daca e e una care a durat atat de mult incat m-am obisnuit cu ea. cred ca toti pătim asta la un moment dat, n-am vrut sa sune ca ceva tragic ci doar ca ceva care pur si simplu a trebuit sa se intample

    RăspundețiȘtergere
  2. "Visam cand dormeam, la vremuri precum au fost,
    Visam cand dormeam,cu rasete si lacrimi.
    Visam cand dormeam, la tot ce-as putea fi.
    Visam cand dormeam, peste vederea cea mare.
    “Trezeste-te, trezeste-te”, aud din interior.
    “Trezeste-te, trezeste-te”, ca viata sa poata incepe.
    “Trezeste-te, trezeste-te”, caci somnul e o minciuna.
    “Trezeste-te, trezeste-te”, caci Dumnezeulsunt eu."

    RăspundețiȘtergere
  3. Confuzi placerea cu fericirea pana cand moartea o sa te scuture.. poftim nume de titlu :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti o adolescenta care adesea gandeste ca un OM MARE!
    Sa fii fericita pentru ca ai un suflet frumos, o imaginatie bogata si poti vedea lucrurile in profunzime!
    Si chiar scrii frumos!

    RăspundețiȘtergere
  5. kaos moon oare stii ce inseamna patetic?

    frumoasa exprimare, imi place sa "te" citesc

    RăspundețiȘtergere