joi, 16 septembrie 2010

a venit toamna

septembrie mă lasă rece. singurătate, scandal, somnolenţă, plictis, doar alte cuvinte care mă bântuie recent şi care îmi lasă în cerul gurii un gust amar, asemeni cafelei reci cu mult prea puţin zahăr de azi dimineaţă.
aş putea spune că mi-e frică, dar e numai dispreţ şi inconfort şi am să trec prin zile în continuare doar să ştiu că s-a mai dus una.
viaţa e ca atunci când ai nişte bocanci noi care îţi plac atât de mult şi te rod a dracului de tare, dar tu mergi din ce în ce mai repede spunându-ţi că durerea e doar în capul tău şi singurul lucru care te motivează e să ştii că fiecare pas te duce mai aproape de finalul fericit în care te descalţi şi te arunci în pat. aşa e viaţa...

Un comentariu:

  1. la tine sunt inca noi... sa vezi cand se invechesc, te obisnuiesti cu ei si cand vine vremea sa ti-i scoata din picioare cat de mult lupti sa ramai incaltzat... macar inca o zi

    RăspundețiȘtergere