vineri, 17 decembrie 2010

you're all fat and sober



şi treci prin diferite stări fără să-ţi pese de urmări... oamenii nu sunt decât unelte în decor. unii te dezamagesc, ceilalţi nu se ridică la aşteptarile tale, alţii te intrigă pur şi şi simplu făcându-te să-i implori privind pe sub gene, ştiind că e mai mult, dar fără ca nimeni să cedeze. unii nu pot ţine pasul ori se cred superiori în comparaţie cu tine, fără să să aibă o definiţie prea concretă asupra lor, se pierd şi renunţă pe când ceilalţi nici nu sunt dispuşi să joace iar alţii sunt pe filmul lor. până la urmă rămâi tot cu tine deci fi pregătit. cât timp ştii cine eşti, îţi permiţi să pierzi controlul fiecare zi.

miercuri, 1 decembrie 2010

depresia toamna-iarna

urasc craciunul si iarna, lumina, diminetile si va urasc pe toti, sclavi fara viata, ma urasc pe mine pentru ca nu mai sunt destul de puternica sa lupt si nici destul de slaba sa cedez. ma urasc pentru ca stiu ca nu pot deveni ca voi dar sunt destul de terminata incat sa traiesc in lumea voastra, de fapt sa mor in lumea voastra. ma urasc pentru ca nu sunt in stare sa fac nimic mai mult decat sa stau si sa observ totul si sa ma bazez pe faptul ca o sa fie bine intr-o zi. dar eu sunt una si voi prea multi. si zilele nu au sens, eu nu am sens, nimic nu are. nu vreau sa fiu caine. nu vreau sa fiu om. eu vreau sa traiesc. lasati-ma sa traiesc. stiu ca nu sunt coerenta. cui cacat ii pasa? veti zice ca ma victimizez si ca nu am nici un motiv sa fiu trista. dar am vreo unul sa fiu altfel? maine voi fi bine si nu voi mai simti nimic. azi ma simt groaznic si atat. intr-un fel sau altul in capul meu totul are sens. e atat de simplu. dar e prea tarziu. ma urasc pentru ca ma iubesc prea mult. ma urasc pentru ca azi imi plang de mila. ma urasc pentru ca sunt. ma urasc pentru ca nu sunt. ma urasc pentru ca nu mai sunt. si maine nu va mai fi nimic. nu a fost niciodata.