miercuri, 1 decembrie 2010

depresia toamna-iarna

urasc craciunul si iarna, lumina, diminetile si va urasc pe toti, sclavi fara viata, ma urasc pe mine pentru ca nu mai sunt destul de puternica sa lupt si nici destul de slaba sa cedez. ma urasc pentru ca stiu ca nu pot deveni ca voi dar sunt destul de terminata incat sa traiesc in lumea voastra, de fapt sa mor in lumea voastra. ma urasc pentru ca nu sunt in stare sa fac nimic mai mult decat sa stau si sa observ totul si sa ma bazez pe faptul ca o sa fie bine intr-o zi. dar eu sunt una si voi prea multi. si zilele nu au sens, eu nu am sens, nimic nu are. nu vreau sa fiu caine. nu vreau sa fiu om. eu vreau sa traiesc. lasati-ma sa traiesc. stiu ca nu sunt coerenta. cui cacat ii pasa? veti zice ca ma victimizez si ca nu am nici un motiv sa fiu trista. dar am vreo unul sa fiu altfel? maine voi fi bine si nu voi mai simti nimic. azi ma simt groaznic si atat. intr-un fel sau altul in capul meu totul are sens. e atat de simplu. dar e prea tarziu. ma urasc pentru ca ma iubesc prea mult. ma urasc pentru ca azi imi plang de mila. ma urasc pentru ca sunt. ma urasc pentru ca nu sunt. ma urasc pentru ca nu mai sunt. si maine nu va mai fi nimic. nu a fost niciodata.

2 comentarii: