sâmbătă, 23 aprilie 2011

Mi-am pierdut minţile din nou




Am fost distrusa vreo juma de zi şi oarbă jumate de noapte dar e bine acum. Preţuiesc până şi starea asta de nimic, deci îţi închipui! Sper ca totul e in regula. Nu stiu de ce ma plang, cat timp o fac cu mana mea. Sper sa fie totusi bine intr-un final, si sa nu fi compromis totul pentru totdeauna. Sunt perfectionista, naiva si distrugatoare si daca nu pot avea totul ma afund din ce in ce mai tare in nimic incercand sa ma ridic, desigur că la sfârşit inenţia mea nu mai are nici o relevanţă pe langă urmari, dar tu mereu le vei lua pe alea drept exemplu. Aş vrea să ştii, dar din păcate toate intenţiile vor rămâne în mine pentru totdeauna, alături de celalalte mii de lucruri, până eventual voi exploda, iar tu mă vei urâ pentru tot restul vieţii şi e ciudat cum totul este doar o mare CONFUZIE. Eşuare? Vreau sa las oamenii sa ma ajute, sper sa nu ii dezamagesc din nou(inevitabil), am nevoie de asta mai mult ca oricand si ma bucur ca au de gand sa o faca, doar ca trebuie sa ma inteleaga ca sa ma poata ajuta si pentru asta trebuie sa le explic, asta fiind deja un procedeu prea complex care implică voinţa a mai mult de un om. Comunicare? Cum ar veni că fără să ştim, avem aceleaşi scopuri da fiecare încearcă să îi explice celuilalt, sau face direct cum crede si DEZASTRU! Nu stiu ce sa spun, nu imi dau seama ce se intampla, poate fi o catastrofa sau o revelatie, ca cea din autobuz acum un am pe vremea asta cand am incercat sa schimb totul, dar inca nu stiu daca am reusit sau nu. Eu zic ca nu a fost prea rau. De fapt încă mai încerc. E totul mult prea rapid si confuz si acum ca nu mai am un scop sa ma ridic din pat dimineata, m-am gandit ca asa sunt obligata sa imi gasesc unul, sau sa mor incercand. Doar sa nu pic in mediocritate traind pentru nimic.Mai bine mor de supradoza decat de singuratate. Am pierdut ambele lucruri care ma nimiceau si ma completau in acelasi timp. Le-am pierdut pe rand una pentru cealalta iar acum am ramas fara identitate si fara nici una dintre ele in speranta ca ma voi regasi treptat, ori voi renaste, si nu voi avea nevoie decat de mine, dar se pare uneori ca am nevoie de ceva...

Un comentariu: