luni, 10 octombrie 2011

6th sense


...de parcă nu aţi sti prea bine nu sunt nebună. doar încercăm mereu să ne facem reciproc să credem asta, ca să evităm cu toţii adevărul. uneori renunţ şi mă complac, căci doar nebună aş putea fi fericită.
însă îmi dau seama, eu simt, anticipez, realizez totul, şi trăiesc cu asta, în timp ce pentru mine voi aţi murit de mult. e cel mai simplu, eu nu mai zic nimic, voi nu mai ascultaţi. altfel, după fiecare încercare nu se ajunge decât la concluzia că nu se ajunge nicăieri vorbind despre asta, ori la eu sunt nebună şi voi aveţi dreptate. am să vă las aşa, în mediocritatea voastră, fiecare fierbând pe interior în lumea sa din baolane de săpun. eu n-am decât să tac, să mă îmbolnăvesc simtinu-mi stomacul cum se lipeşte de spate, să tremur de frig, rece ca un sloi de gheaţă, şi să mor încet.
aş putea şi eu să îmi pierd minţile de tot, dar asta ar fi prea uşor, ar însemna să renunţ, să mă predau, să îmi vând sufletul, asta presupunând că încă mai am unul, şi să devin una de-a lor. nu spun că n-am făcut asta de prea multe ori, doar îmi permit mereu momentele mele de schizofrenie, cât pentru un gram de fericire, însă întoarcerea la realitate e de fiecare dată tot mai izbitoare. ar trebui să fie ceva constant.
şi dacă sunt dispusă să pretind că sunt ţicnită doar pentru a nu deveni una, nu sunt şi proastă, aşa că nu am să vă cer să vă opriţi pentru voi, sau pentru mine, sau chestii din astea de faţadă, am să vă cer măcar să vă străduiţi mai mult, măcar cât să nu mă mai prind, sau să vă băgaţi pula.

unul din 2 e mereu nebun, azi mă tem că nu sunt eu aia...

Un comentariu: