sâmbătă, 12 noiembrie 2011

iar, e prea devreme să fie prea târziu

m-am trezit iar, zombată, la ore nejustificate şi am pornit, în final, într-o aventură până la capătul holului pentru un strop de hidratare. din fericire vedeam 3d, adică, 3d, ca atunci cand te uiti la un film fara ochelari, aşa că am ales să trag draperiile, să mă încolăcesc în jurul plapumei ca o cobră făcută ştrudel - bineînţeles că după mişcarea asta eram, implicit, dezvelită - şi să fug ŞI EU, de responsabilităţi, ganduri, realitate şi astfel de lucruri pentru doar câteva ore în plus. dar tot aici am ajuns, într-un final.
m-aţi obosit. am obosit. am obosit atat de tare. am obosit să sper că va fi mai bine şi să îmi daţi peste bot, am obosit să îmi stricaţi ziua, am obosit să îmi stricaţi noaptea, am obosit să nu ştiţi niciodată ce vreţi, am obosit să îmi pese şi să dau sfaturi pe care nimeni nu se oboseşte să le asculte. aşa că n-o să-mi mai pese, o să mă lovesc peste ceafă de cate ori se va mai întâmpla asta. am obosit să subliniez nişte lucruri ATÂT DE EVIDENTE iar voi să fiţi atât de laşi încât măcar să recunoaşteţi, d-apoi să vreţi să vă schimbaţi. parcă tipaţi, HEI, uită-te la mine, SUFĂR, ai de gând să laşi asta să se întâmple? nu v-aţi săturat să tot primiţi fără să daţi nimic? eu da, dar am să las de la mine şi am sa mă CONTRLOLEZ. poate lucrurile bune se întâmpla oamenilor răi cu un scop, e totul un fel de cerc al naturii. aşa că nu am să mă mai împotrivesc, am să vă las să muriţi încet, să n-aveţi probleme dar să vă faceţi, să lăsaţi paranoia să vă mănânce de vii, şi apoi să vă întrebaţi, sau mai bine, nici macar să nu va întrebaţi CE PLM SE INTAMPLĂ. se intamplă că nu se întâmplă nimic, că nu vreţi să se întample nimic, că VĂ BATEŢI JOC, şi sunt atât de intrigată încât am decis - nu, în nici un caz să vă dau dreptate, doar să o las moartă şi să nu mai dau un căcat pe voi, nici voi pe mine, asta se întâmplă. am să las viaţa să vă pocnească, poate pe ea o s-o credeţi şi o să vă pară rău că nu v-am pocnit eu, şi că nu v-aţi bucurat de lucruri cât încă erau acolo. chiar vreţi atat de mult să vă complaceţi in oropsirea şi agonia din capul vostru şi să aruncaţi constant vina pe alţii care încearcă să vă ajute, ca să nu vă doară atât de tare când ştiţi că sunteţi NISTE PROŞTI?
n-aveţi decât.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu