luni, 14 noiembrie 2011

nu-i aşa?

cu toţii greşim. ce ne diferenţiază e că unii dintre noi realizăm pe când ceilalţi încearcă să se mintă frumos că nu a fost vina lor, unii ne gândim înainte să o facem din nou, altora nici nu le pasă, unii acceptăm asta, pe când ceilalţi nu ar putea să admită, niciodată, că au greşit. puterea nu înseamnă ce vrei să pari în faţa altora, ci ce eşti în faţa ta. înseamnă autocunoaştere, justificare, evoluţie şi în primul rând acceptare. înseamnă să fii capabil să te ridici, când toţi te sfidează, de la 5 metri sub pamânt până la mii de metri, deasupra lui, nu să te afunzi tot mai tare în pierdere de sine în timp ce încerci să îmi demonstrezi mie cât eşti de bine. căci dacă ai fi nu ai mai încerca, pentru că ai înţelege, desigur, CĂ NU DAU UN CĂCAT pe tot ambalajul ăsta.
nu te doare, nu îţi vine să te SCUIPI, când te roade, pe dinăuntru? că mi-ar veni numai mie, să plâng. îmi pare rău, dar nimeni nu va putea să te respecte, creadă, încreadă sau ierte, şi chiar dacă ar face-o, nu ar avea nici o relevanţă până când nu vei face tu asta cu tine însuţi.

aşa că gândeşte-te din nou, înainte să îmi scoţi ochii cu fiecare futută de greşeală pe care am făcut-o de-a lungul timpului şi să o negi pe fiecare în partea a ta, care din noi e mai tare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu