luni, 14 mai 2012

soarele răsare din blocuri şi tramvaie

Astăzi mi-am comandat camera!!! Acum nu realizez entuziasmul dar îl voi simti când o voi ţine în mână. Mulţumită iubitei mele mame am reuşit să strâng banii, după ce am pierdut-o pe cealaltă. De fapt ea e reuşit să îi strângă, pentru că nu mi i-a mai dat mie să îi cheltui pe prostii. Şi, uimitor, încă stau bine, fără să fi intrat în rezerva secretă din alocaţie.

Am început să ascult muzica pe care o ascultam acum ceva ani şi să mă reinventez. Vremea e schimbătoare, precum oamenii, şi preponderent frumoasă. Aşa cum sunt şi eu preponderent instabilă dar lucrez la asta. Cred în karma, aşa cum unii cred în dumnezeu şi aşa cum fiecare în parte crede în ceva. Sunt doar sugestii care menţin echilibrul în universurile noastre.  Şi dacă spui că viaţa e tristă, nu e aşa, de fapt, tu eşti un trişt. Circumstanţele vor încerca mereu să îţi arate asta şi poate ai s-o iei de bună. Te vei resemna în loc să te ridici din propria mizerie. Viaţa o să te ajute mereu să înveţi, aşa că deshide-ţi capul ăla tâmp şi cooperează. Pentru ca toate credinţele şi sugestiile vin din capul tău- e vorba de Autoeducare. Învaţă-te să înveţi. Să rămâi inspirat, din prostia ta şi din prostia altora. Să îţi asumi tot ce spui, fără să dai înapoi şi să mănânci căcat.

Şi ca să curmi tristeţea trebuie să priveşti printr-o prismă a lucidităţii lucrurile aşa cum sunt. Fericirea vine atunci când te opreşti să o cauţi şi începi să priveşti în jur, Probabil cu toţii ştim asta, dar ne e greu să renunţăm la obişnuinţele vicioase în care ne-am scufundat. Sau poate pur şi simplu nu ne putem impune să nu avem aşteptări; deşi ştim că psihologia e inversă - cu cât ne hapsânim mai mult cu atât sfârşim prin a pierde mai mult. Am trăit şi eu, şi tu, între sevraj, durere, şi moarte, iluzii şi oameni care se mâncau de cur. Am făcut compromisuri şi am vrut să cred că sunt fericită. Aşa cum vrei să crezi şi tu, dar ştii, că fericirea nu are loc de compromisuri.
Acum învâţ Să îmi să îmi adun viaţa şi să trag de timp până la următoarea bere, să iubesc oameni şi să vreau să îi imbrăţişez strâns pe toţi ca şi cum 'unde aţi fost până acum?'.. de fapt 'unde am fost eu până acum?'

O reclamă de la radio spunea să-ţi numeri viaţa în bucurii, nu în pastile. Nu ştiu cât a intentionat, dar avea dreptate. Şi acum o piesă  care îmi place foarte mult şi nu ştiu exact de ce:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu