miercuri, 6 iunie 2012

We think too much & feel too little

Plutesc, plutesc,  şi soarele nu-mi mai zâmbeşte dimineaţa din saltea. Plutesc de ani şi luni de zile şi vântul parcă nu mai are de gând să mă aştearnă înapoi pe pământ. Până şi rufele zac bălăngănindu-se pe sârmă, plantele agăţate de pereţii zgrumţuroşi. Şi eu plutesc, în timp ce-mi sorb cafeaua ori când îmi rod unghiile în speranţa unor ultime rămăşiţe de nicotină. 
Ca un înger rotofei cântând la harpă, tâşnesc săgeţi cu gânduri ce nu nimeresc niciodată ţinta. Încerc să le reprim cât pot de mult, ca să nu ajung la un consens. Însă unele tot îmi mai bat în geamul minţii şi nu mă lasă să dorm. Îmi desşiră tot firul vieţii imaginându-şi că îl povestesc cuiva căruia chiar îi pasă. 







luni, 4 iunie 2012

13 ani


Eu sunt susţinătoara omului banană orice fel de comentarii la adresa mea ar aduce această acţiune.


22 iunie
00.22

"Nu îmi place pixul ăsta.
   Aşa. Azi l-am văzut pe X. 
Era obosit. S-a trezit la 7. Lucrează la negru la Y. eu n-am muncit niciodată.
"Pentru ce să strângi bani?" L-am întrebat.
"Tre să ai şi tu nevoie de ceva.Ţie ce îţi place, înafară de băut şi de fumat?"
Şi îmi repeta mereu "You smoke too much" A zis că el o arde chill săptămâna asta. Era rupt în cur după ce a plecat o săptămână. Vreau să-şi revină şi să fie iar el. "În mod normal nu mi-ar păsa, dar eşti Tu."