sâmbătă, 2 februarie 2013

Ancestral

Paradoxal
Moartea ajungând să fie singurul lucru care ne da viaţă
Din sicrie etajate uităm de tot ce-avem în faţă
Natura-i echilibru
Oamenii supă primordială de gânduri şi cuvinte
Indivizi conduşi de lideri, nu instincte
Fii liber, nu te vinde
Nu uita
că mintea te minte
Mereu tot mai brutal
lovit de reguli nescrise
Şi nu e gravitaţie
sunt stări nedescrise
Uşi nedeschise
De chei neatinse
Şi plăceri interzise
De-o voce din fundal strigând
"Ce-ai coaie, 's doar vise..."
Omoară curva asta cu glas dulce ce astupă fisuri
Fă-o să tacă, şi mai bagă fise,
în tonomatul conştiinţei colective
Incă o doză
a generaţiei fictive

Uită-i pe restu', eu sunt de fapt primul român care-a ajuns in spaţiu
Şofer în galaxie cu pană la palărie
Eu prefer să vă lovesc în scris decât  în muie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu