marți, 23 iulie 2013

Cearcăne

Asa cum cainele tau nu o sa se joace cu tine decat daca te joci cu el asa nici viata nu poate sa iti bage lucruri pe gat cand tu doar stai acolo cu un zambet tamp. Amandoi aveti nevoie de iubire dar nici unul nu o sa vina sa o ceara asa, pur si simplu. Pana la urma, el e cainele... Putea fi oricare altul. Mereu ar fi putut fi oricare altul, depinde doar de circumstante, si de initiativa... Care lipseste cu desavarsire, inchisa cu un caus in gura in portbagajul din spate al pseudo constiintei.
Universul iti da tot ce vrei, apoi socul ca le-ai primit te imobilizeaza si te tranteste la pamant. Oamenii se afunda unul intr-altul, dar cand te afunzi in tine ca un fractal, nimic nu o sa te mai scoata de acolo cu adevarat. Cum sa mai ai vreo amintire cand nimic din ce vezi nu iti pare real? Cum sa mai ai suflet cand egoul creste si se hraneste din el ca un monstru scapat din lanturi? Totul pare perfect in regula in capul tau, pana cand iesi de acolo si iti dai seama ca nu mai stii nici cum sa mergi, nici cum sa vorbesti. Asa ca te intorci in refugiul launtric ca o un trantor la stup. Te zbati in noroi cu tine insuti intrebandu-te cine o sa castige, fara sa ii vezi niciodata pe ceilalti tipand de pe margini.
E vesnicul cosmar ca lucrurile ar fi putut fi altfel, dar tu nu ai facut nimic pentru a le schimba. De fapt, tu nu ai fost acolo, si lucrurile au incetat sa se intample. Doar le-ai privit prin ochi ca doua ecrane goale ce nu au de gand nicicand sa prinda canalul potrivit. Si prea putini oameni stiu sa se bucure de purici... Prea putini oameni stiu sa se bucure... Traim cu totii virtual, suntem mancati unul cate unul... Am obosit sa caut sensuri, de ce le mai gasesti daca nu se materializeaza niciodata? Ca o sfera ce se invarte, mereu in sens invers, in interiorul alteia.. Simt ca nu o sa pot iesi niciodata din mine. E totul doar o conventie. Ca asculti fara sa vorbesti, ca dai fara sa primesti, ori ca nu te duci sa ii dai o palma si sa il opresti, ca te culci fara sa mananci...pentru ca si maine e o noua zi. Totul e doar o conventie. Timpul, zilele, noptile, palmele, sistemul, societatea cu toate legile ei, cuvintele, tarile, sensurile giratorii, religia, educatia, imbratisarile, frigiderele, armele, mancarea precongelata, familiile, locuintele, sosetele, cancerul, tramvaiele, luciul de buze... Totul doar o conventie. Si lucrurile adevarate... Uitate cu desavarsire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu