sâmbătă, 12 octombrie 2013

Asta a fost. Blogul vietii mele, a uneia dintre ele. E mai mult o carte de bucate canibala. Si Fiecare postare are un miros si o culoare, ma incarnez usor cu fiecare scroll in fiecare stare. Frumos, poate intr-o zi il voi citi de la cap la coada, si voi trai din nou. Si poate intr-o zi voi gasi sursa psihozei. Mi-a scapat cu siguranta pe uneva printre randuri. Si tot pe undeva pe acolo m-am scapat si eu.  Cum spuneam, taie raul de la radacina...  Tapeteaza-ti peretii mentali cu poze obscure, taie fiecare titlu al trecutului, pana ajungi la sursa. "cunoaste adevarul si adevarul te va elibera"...
Intre timp, Timpul a devenit prea fluid, iar eu nu mai sunt in intregime aici. Nu mai am culori, filmul meu e acum mai mult de o maniera translucida. E epilogul povestii mele. Mi-am pierdut coerenta pe masura ce lucrurile s-au clarificat. E ca si cum as fi ramas perplexa. Imi pare rau, literele nu mai pot sa spuna ce simt eu. Dar cine poate?

acest blog este un depozit in scop experimental. materialele pot fi exploatate pentru referinte ulterioare - 5 ani disecati si comprimati bucata cu bucata.  Acum ca am inteles, Ii voi arhiva si atasa bagajului de mana. A venit timpul sa ma ridic si sa ancorez in portul urmator. Capitolul se incheie. Cautarea continua. Am Ridicat catargele, in caz de nu se tine carma -
Vesta de salvare se afla sub scaunele dumneavoastra.