marți, 19 august 2014

from the inside out

trăim în era comunicării şi nimeni nu ştie nimic despre celălalt, omenirea a evoluat atât de mult încât acum îţi poţi arunca cartonul de la sulul de hârtie igienică în wc, şi de ce? cuvintele fermentează atât de mult în noi, aproape că am uitat să vorbim cu adevărat, în epoca vitezei ar putea să îţi ia o viaţă să înveţi cine eşti, cu mişcări premeditate. pierdut în escapade nocturne spre singura cale de regăsire, când te îndragosteşti nu mai poţi decât să dai scoll pe facebook, în timp ce mintea ta caută un răspuns. şi dacă totuşi am înceta să căutăm, dacă am înceta să încercăm să fim fericiţi... am putea doar să fim. măcar 5 minute, adunate, in fiecare zi. 5 minute in care doar să fii. comtemplează existenţa, viaţa şi moartea, fără să le judeci, fară  acuzi, fără să ceri nimic. oamenii ar trebui să facă dragoste cu sufletele, o îngemănare universală. ne-am construit atâtea iluzii încăt nu mai putem vedea singurul lucru real... ne curge, ne curge prin vene, printre degete, iubire topită pe straturi moarte de piele. atât de simplu încât ne speriem şi ne ascundem pentru totdeauna. am să mă nasc din nou şi am să văd lumina pentru prima dată, am să mă nasc pentru toţi cei care au murit încercând.

duminică, 22 iunie 2014

mai

Iubitule, ţi-am scris
atâtea scrisori imaginare,
nu ştiu daca le-ai primit
dar într-o zi aştept să îmi răspunzi.

Poate că porumbelul meu a greşit ţărmul
sau şi-a pierdut marea
poate cutia ta poştală e plină
dar tu nu mai ieşi
din casă şi nu vrei
să le citeşti.

Ţi-am scris atâtea rânduri şi încă
          nu ştiu ce vreau să îţi spun

Cred că nici tu
nu ştii  ce vrei să auzi.

Am născut atâta iubire încât
am fi putut construi un oraş 
sau măcar o corabie
apoi am rămas singuri şi bărcile noastre
s-au scufundat.