sâmbătă, 30 mai 2015

sauvignon blanc

o poza cu mine la de la 12 ani si delir scris într-o noapte pe factura de la Orange.






fumezi o țigară în timp ce nu-ți dai seama, timp în care dai scroll, în timp ce nu știi ce faci 
și timpul te fumează pe tine, ai ajuns să fii o ancoră pentru oamenii ce se scufundă, dar nu știi ce te ține. Ține-te bine. Ți-au spus că nu ești tu, când te pierzi. Și știai. Și te durea. Și o făceai. Dar cine ești atunci când nu ești tu? 

E dureros să știi că altcineva umblă prin capul tău și vorbește prin tine. Dar cine ești atunci când nu ești tu?  Ajuns să îți analizezi fiecare mișcare și fiecare gest, măcar așa știi că nu poti să te pierzi.



Nu poate Dumnezeu să te ia în palme și să te pună acolo jos pe pământ, și să fii om, printre ceilalți oameni...?
Și să le zâmbești și... apoi să te pierzi.
El te-a luat, te-a pus, dar te-ai pierdut de la-nceput, sperând că într-o zi... ai să Te regăsești. 
Și m-am ascuns în droguri. 
și m-am ascuns în oameni,
 în pomi, și frunze, și fluturi, și-n mine, 
și am fost nicăieri acasă, dar pretutindeni.
O să m-opresc din alergat și-am să m-aștern 
în drumul spre Eden
și-am să mă nasc din nou:
un muritor etern. 
Și-atunci, din toate dățile în care m-am pierdut, 
voi ști: tot Eu
 m-am regăsit mereu. 
Același dar de fiecare dată altul - un muritor etern ce-și caută completarea. 
Te-am regăsit. Te-aud! Îmi scârțâie chemarea. Mi-am auzit sentința de prea multe ori ca s-o mai pot crede. Dar o urmez orbește și mă prefac că țin ochii închiși. Oricum văd printre pleoape și niciodată nu-i la fel, ți-am zis. 
Prefer să mor decât să plec nescris. Prefer să fie cum a fost decât să  fie cum am zis. E trist. Nu pot să mă opresc din scris - un viciu nou și vechi ce consumă doar cerneală și literele unui suflet ce vrea să fie stins. Dar tot arde mocnit, de fiecare dată mai aprins.

Tu mi-ai dat drumul și m-ai prins, m-ai mitizat și m-ai dezis. Povestea asta nu are sfârșit, nu e de scris. Dar ai putea să-ncerci. Mă scutur de cuvinte și fiare-nfometate mă caută să mă vândă. Ce vrei? Iubire? Și eu. Atunci de ce n-o ceri? Aștept, și cerul de sub mine mă vindecă cu fulgi și fulgere și delirez prin litere, mă cerni, Și mă întorc la toate iubirile și toate băncile. Toți suntem acolo, intr-un sărut etern.
Eu.. sunt aici. Tu unde ești, iubitul meu infern?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu